Geneza
Comentariul biblic al credinciosului
Prima carte a Bibliei este, din mai multe motive, una dintre cele mai interesante şi fascinante secţiuni ale Scripturii. Locul ei în Canon, relația cu restul Bibliei şi caracterul variat şi remarcabil al conţinutului ei – iată tot atâtea elemente care fac din ea una dintre cele mai proeminente cărţi din Sfânta Scriptură. Cu o veritabilă pătrundere spirituală, oamenii lui Dumnezeu din toate timpurile s-au aplecat asupra acestei cărţi, acordându-i toată atenția.
Geneza (în greacă înseamnă ,,Început”), numită de evrei Bereşît (în ebraică: ,,La început”), îşi merită numele. Această carte incitantă oferă singura relatare adevărată a creaţiei, făcută de Singurul care S-a aflat acolo – Creatorul!
Prin robul Său Moise, Duhul Sfânt schiţează începuturile bărbatului, femeii, căsătoriei, căminului, păcatului, jertfelor, cetăţilor, comerţului, agriculturii, muzicii, închinării, limbilor, raselor şi popoarelor lumii. Toate acestea în primele unsprezece capitole ale cărţii.
Apoi, de la capitolul 12 la 50 vedem conturându-se începuturile lui Israel, ,,poporul eşantion” al lui Dumnezeu, care trebuia să devină microcosmosul spiritual al popoarelor lumii. Vieţile patriarhilor Avraam, Isaac, Iacov şi ale celor doisprezece fii ai săi – mai ales a cucernicului Iosif – au inspirat milioane de oameni, de la copii până la cercetătorii profunzi ai Vechiului Testament.
Pentru desluşirea celorlalte şaizeci şi cinci de cărţi ale Bibliei e necesară o înţelegere temeinică a Genezei. Toate celelalte scrieri sunt clădite pe această admirabil de proporţionată structură literară.
Autorul
Suntem de acord cu vechea învăţătură ebraică şi creştină, conform căreia Geneza a fost scrisă şi compilată de Moise, omul lui Dumnezeu şi legiuitorul lui Israel. De vreme ce toate evenimentele din Geneza sunt anterioare lui Moise, este aproape sigur că Moise s-a folosit de manuscrise străvechi şi probabil de relatări orale, după cum l-a călăuzit Duhul Sfânt.
Data
Cei mai conservatori cercetători datează în general Exodul cam pe la anul 1445 î.Cr. De aici deducem că Geneza ar fi putut fi scrisă între această dată şi moartea lui Moise, cam patruzeci de ani mai târziu. Este, bineînţeles, posibil ca această carte a Pentateuhului să fi fost scrisă înainte de Exod, căci toate evenimentele din Geneza preced acest mare eveniment.
Context şi teme
Cu excepţia celor care sunt deosebit de porniţi împotriva Bibliei, iudaismului sau creştinismului, aproape toată lumea este de acord că Geneza este o fascinantă relatare a vremurilor foarte îndepărtate, conţinând naraţiuni de mare frumuseţe, cum ar fi cea despre Iosif.
Dar să vedem, pe scurt, care este fundalul acestei prime cărţi din Biblie.
Cei care resping ideea unui Dumnezeu personal tind să plaseze Geneza în categoria colecţiilor de mituri, adaptate după miturile mesopotamice păgâne şi „curăţate” de elementele lor politeiste dăunătoare, pentru construirea unei religii monoteiste.
Alţii, mai puţin sceptici, văd în Geneza o colecţie de epopei (saga) sau legende, cu oarecare valoare istorică.
Alţii, în schimb, văd în naraţiunile Genezei explicaţii ale originilor lucrurilor din natură şi cultură (denumite, în ‘limbaj tehnic: etiologii). E drept că există etiologii în Vechiul Testament, mai ales în această carte a începuturilor (de ex. originea păcatului, a curcubeului, a poporului evreu), dar sub nici o formă faptul acesta nu face ca explicaţiile să fie mai puţin istorice.
Geneza este istorie. Ca orice istorie, este supusă interpretărilor. Este istorie teologică sau fapte narate în tiparul planului divin. Bine s-a spus că: ,,History is His story” (Joc de cuvinte, cu traducere aproximativă: ,,istoria este povestea Lui”, n.t).
Deşi Geneza este prima carte a „legii”, există foarte puţin material juridic în ea. Este „Lege” (Torah, în ebraică mai înseamnă şi instruire) prin faptul că pune temelia pentru toate celelalte cărţi, de la Exod la Deuteronom şi pentru darea de către Dumnezeu a Legii prin Moise. Se poate spune că Geneza pune temelia întregii istorii biblice – chiar a istoriei.
Temele gemene ale binecuvântărîi şi blestemului sunt întreţesute cu grijă în toată structura Genezei şi, bineînţeles, a întregului Cuvânt al lui Dumnezeu. Ascultarea aduce bogăţia binecuvântării, iar neascultarea reversul.
Marile blesteme sunt pedepsele aduse peste om prin: Cădere, Potopul universal şi Încurcarea limbilor la Babel.
Marile binecuvântări sunt promisiunea unui Răscumpărător, mântuirea unei rămăşiţe prin Potop şi alegerea unui popor deosebit, Israelul, care să fie canalul prin care să se reverse harul lui Dumnezeu.
Dacă Geneza cuprinde fapte de natură istorică, de unde a ştiut Moise “‘toate genealogiile străvechi, discuţiile, evenimentele şi interpretarea lor corectă?
Mai întâi, este util să menţionăm că arheologia a susţinut (nu a „dovedit”, ci a confirmat şi a ilustrat) relatarea Genezei în multe privinţe, mai ales în ceea ce priveşte patriarhii şi obiceiurile lor.
Unii din liberalii secolului al XIX-iea, cum ar fi Hartmann, au opinat că Moise n-ar fi putut scrie Pentateuhul, fiindcă scrisul nu fusese încă inventat! Acum însă noi ştim că Moise ar fi putut scrie în oricare din vechile grafii, fiind instruit în toată ştiinţa egipteană.
Moise a folosit fără îndoială relatări preluate de la Iosif, precum şi tablele, pergamentele şi traducerile orale aduse din Mesopotamia antică de către Avraam și descendenţii săi. Acestea includeau, de bună seamă, genealogiile, secţiunile majore, cunoscute sub denumirea de „generaţiile lui Adam” etc.
În ultimă instanţă, toate acestea nu sunt totuşi suficiente. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu l-a inspirat pe Moise să aleagă exact materialele care trebuiau incluse şi să ignore restul manuscriselor. Tot El a furnizat probabil detaliile conversaţiilor şi ale altor lucruri prin revelaţie directă.
Ajungem astfel la o problemă de credinţă. Ori este Dumnezeu capabil să creeze o asemenea lucrare prin slujitorii Săi, ori nu. Credincioşii tuturor generaţiilor, din timpurile cele mai străvechi şi până astăzi şi-au pus pecetea că Dumnezeu este adevărat.
Arheologia ne poate ajuta să reconstituim cultura patriarhilor pentru a face mai vii relatările Bibliei, dar numai Duhul Sfânt poate revela adevărul Genezei inimilor şi vieţilor noastre, în fiecare zi.
Când citim Comentariul Biblic al Credinciosului asupra cărţii Geneza sau asupra oricărei alte cărţi a Vechiului Testament, trebuie să ne bizuim pe iluminarea Duhului Sfânt asupra Cuvântului Sfânt însuşi pentru a beneficia cu adevărat de aceste comentarii. De fapt, un adevărat comentariu nu este un scop în sine, ci o săgeată- care ne îndreaptă spre definitoriul moto: ,,aşa vorbeşte Domnul”.
Pagini Crestine Geneza Comentarii Biblice, Pagini Crestine Geneza Comentarii Biblice, Pagini Crestine Geneza Comentarii Biblice, Pagini Crestine Geneza Comentarii Biblice, Pagini Crestine Geneza Comentarii Biblice, Pagini Crestine Geneza Comentarii Biblice, Pagini Crestine Geneza Comentarii Biblice
