Petru îșî îndreptățește purtarea

Petru isi indreptateste purtarea

Faptele Apostolilor 11:1-18

l. Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea, au auzit că şi Neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu.
2. Şi, când s-a suit Petru la Ierusalim, cei tăiaţi împrejur îl mustrau
3. şi ziceau: „Ai intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei.”
4. Petru a început să le spună pe rând cele întâmplate. El a zis:
5. „Eram în cetatea Iope; şi, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată de cele patru colţuri, se cobora din cer şi a venit până la mine.
6. Când m-am uitat în ea, am văzut animale cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele şi păsările cerului.
7. Şi am auzit un glas care mi-a zis: „Petre, ridică-te, taie şi mănâncă.”
8. Dar eu am răspuns: „Nicidecum, Doamne, căci nimic întinat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.”
9. Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti întinat.”
10. Lucrul acesta s-a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi la cer.
11. Şi iată că, îndată, trei oameni trimişi din Cezareea la mine, au stat la poarta casei în care eram.
12. Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m-au însoţit şi ei şi am intrat în casa omului.
13. El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui şi zicându-i: „Trimite la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru,
14. care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta.”
15. Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca şi peste noi la început.
16. Şi mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, când a zis: „Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”
17. Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?”
18. După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: „Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţa, ca să aibă viaţa.”

Comentariu de text

11:1-3 Nu a trecut mult timp până când a ajuns în Iudeea vestea că Petru a predicat Neamurilor şi că aceşti neevrei au fost mântuiţi. Astfel, când s-a întors Petru la Ierusalim, a fost tras la răspundere de cei din ceata celor circumcişi, pentru faptul că a mâncat cot la cot cu Neamurile. Ceata celor circumcişi se referă aici la creştinii de origine etnică evreiască ce continuau să fie dominaţi de modul de gândire iudaic. De pildă, aceştia credeau că pentru ca un neevreu să poată beneficia de deplina binecuvântare a Domnului, trebuia să fie circumcis. Deci ei au considerat că Petru a greşit atunci când a stat la masă cu Neamurile.

11:4-14 Întru apărarea acţiunii sale, Petru a făcut o trecere în revistă a succesiunii evenimentelor, începând cu vedenia pe care a avut-o, cu faţa de masă ce s-a coborât din cer, continuând cu apariţia îngerului în faţa lui Corneliu, cu sosirea solilor trimişi de Corneliu, cu porunca Duhului de a pleca cu aceştia şi sfârşind cu revărsarea Duhului Sfânt peste Neamuri. Or, întrucât Dumnezeu a procedat în chip atât de felurit, orice împotrivire faţă de această lucrare ar fi echivalat cu o împotrivire faţă de Domnul Însuşi.

În mesajul său, Petru a adăugat câteva detalii interesante, care nu apar în capitolul precedent. Spre exemplu:

1. El a spus că faţa de masă din cer s-a coborât până la locul în care se afla el (v. 5).

2. În versetul 6, în textul original, se spune că Petru a privit cu luare aminte la conţinutul acestei feţe de masă.

3. Apoi Petru adaugă un alt detaliu inedit: că şase fraţi l-au însoţit de la Iopa la Cezareea (v. 12).

4. În versetul 14 suntem informaţi că îngerul i-a promis lui Corneliu că Petru îi va spune cuvintele prin care atât el, cât şi toţi cei din casa lui vor fi mântuiţi. Versetul acesta constituie una din dovezile primordiale ale faptului că Corneliu nu fusese mântuit înainte de a fi sosit Petru în casa lui.

11:15 Potrivit relatării lui Petru, Duhul Sfânt a căzut peste Neamuri cum a început Petru să vorbească. Din Fapte 10:44 reiese că Petru vorbea de mai multă vreme. Se pare că el vorbise de câtva timp, dar a fost întrerupt foarte curând.

11:16 Când Duhul Sfânt a căzut peste Neamuri, Petru s-a gândit imediat la Ziua Cincizecimii. Apoi gândurile lui s-au dus mai departe, la făgăduinţa Domnului că ucenicii Lui vor fi „botezaţi cu Duhul Sfânt“. El şi-a dat seama că făgăduinţa se împlinise parţial la Rusalii şi că acum asista la o altă împlinire a ei.

11:17 Apoi Petru a confruntat ceata celor circumcişi cu următoarea întrebare: Deci, dacă Dumnezeu a găsit cu cale să-Şi verse Duhul peste Neamuri, cum procedase anterior în cazul iudeilor care au crezut, cine era Petru să I se împotrivească lui Dumnezeu?

11:18 Sunt de admirat aceşti creştini evrei pentru faptul că atunci când au auzit relatarea lui Petru, au recunoscut mâna lui Dumnezeu în toate aceste împrejurări, procedând astfel la o reorientare de o sută optzeci de grade a concepţiei lor. Toate obiecţiile lor anterioare au dispărut, fiind înlocuite cu laudă la adresa Numelui lui Dumnezeu pentru faptul că le-a dăruit Neamurilor pocăinţa spre viaţă.
Pagini Crestine,Petru isi indreptateste purtarea,Pagini Crestine,Petru isi indreptateste purtarea,Pagini Crestine,Petru isi indreptateste purtarea,Pagini Crestine,Petru isi indreptateste purtarea,Pagini Crestine,Petru isi indreptateste purtarea