Isus, Bunul Pastor
Ioan 10:11-18
11. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi.
12. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.
13. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.
14. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine,
15. aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.
16. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o turmă şi un Păstor.
17. Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.
18. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”
Comentariu de text
Comentariul biblic al credinciosului
Isus, Bunul Păstor (10:11-18)
10:11 Domnul Isus a folosit frecvent sintagma „Eu sunt“, care constituie unul din numele sau titlurile Dumnezeirii. De fiecare dată când folosea acest titlu declara că este egal cu Dumnezeu Tatăl. Aici s-a prezentat pe Sine ca fiind păstorul cel bun, care Şi-a dat viaţa pentru oi. În mod obişnuit, oilor li s-ar cere să-şi dea viaţa pentru păstor. Dar Domnul Isus a murit pentru oi.
Când sângele curgea şiroaie,
Păstorul, împins de milă,
Se-aşeză Între mine şi duşman,
De bună voie, murind în locul nostru.
10:12 Cel plătit se referă la un argat, care are grijă de oi în schimbul unei remuneraţii. Fariseii erau argaţi. Pe ei nu-i interesau oamenii decât în măsura în care aceasta le putea aduce venituri. Pentru că oile nu sunt ale lui, argatul va fugi când se iveşte un pericol, lăsând oile pradă lupului.
10:13 Tot ceea ce facem reflectă ceea ce suntem. Argatul a slujit pentru bani şi nu i-a păsat de oi, ţinând mai mult la bunăstarea lui, decât la cea a oilor. Există mulţi argaţi în biserica din timpul nostru – oameni care se fac păstori sau preoţi pentru a-şi asigura o meserie comodă, dar care nu sunt pătrunşi de dragoste adevărată pentru oile lui Dumnezeu.
10:14 Din nou Domnul Se numeşte bunul păstor. Bun (în greacă, kalos) înseamnă aici „ideal, vrednic, ales, excelent“. Desigur, El întruneşte toate aceste calităţi. Apoi El Se referă la relaţia intimă ce există între El şi oile Sale. El îi cunoaşte pe ai Săi şi ai Săi Îl cunosc – ce adevăr minunat!
10:15 Mult mai bine ar fi fost dacă acest verset nu ar fi fost despărţit de cel precedent, ci ambele să fi fost redate împreună, ca o singură frază: „…şi Eu Îmi cunosc oile şi sunt cunoscut de cele care sunt ale Mele, după cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine şi Eu Îl cunosc pe Tatăl“. Glorios adevăr! Domnul a asemuit relaţia dintre El şi oi cu aceea dintre El şi Tatăl.
Aceeaşi unire, comuniune, părtăşie, intimitate şi cunoaştere care există între Tatăl şi Fiul există şi între Păstor şi oile Sale. „Şi Eu Îmi dau viaţa pentru oi,“ a spus El. Din nou, întâlnim aici una din numeroasele declaraţii ale Domnului Isus, din care reiese că El aştepta bucuros clipa când va muri pe cruce, ca Înlocuitor pentru păcătoşi.
10:16 Versetul 16 constituie cheia înţelegerii întregului capitol. Celelalte oi la care Se referă Domnul aici sunt Neamurile (neevreii). Venirea Sa în lume a fost legată în special de oile Israelului, dar El a avut în vedere şi mântuirea neamurilor.
Oile Neamuri nu făceau parte din staulul iudaic. Dar iubirea şi compasiunea inimii Domnului Isus le-a cuprins şi pe aceste oi, El aflându-se sub imperativul divin de a le aduce la Sine. El ştia că acestea vor fi mai dispuse decât evreii să-I audă glasul.
În ultima parte a acestui verset observăm importanta tranziţie de la staulul iudaismului la turma creştinismului. Versetul acesta ne oferă o avanpremieră a faptului că în Cristos, iudeii şi Neamurile vor fi una şi că deosebirile anterioare dintre aceştia vor dispare.
10:17 În versetele 17 şi 18, Domnul Isus a explicat ce va face El pentru a-i aduce şi pe iudeii aleşi şi pe Neamuri la El. El privea cu anticipaţie şi bucurie clipa morţii, îngropării şi învierii Sale.
Cuvintele acestea ar fi total lipsite de sens, dacă Domnul nu ar vorbi aici decât din postura unui om oarecare. El spune că Îşi va da viaţa şi că o va lua din nou, prin puterea Sa. Or, acest lucru a putut să-L facă pentru că a fost şi este Dumnezeu. Tatăl L-a iubit pe Domnul Isus, din pricina faptului că a fost gata să moară şi să învie, pentru ca oile pierdute să poată fi mântuite.
10:18 Nimeni nu putea să-I ia viaţa Domnului Isus. El este Dumnezeu, deci este mai mare decât toate comploturile urzite de creaturile Sale împotriva Sa. El avea putere în El Însuşi să-Şi dea viaţa şi avea putere s-o ia înapoi.
Dar oare nu L-au omorât oamenii pe Domnul Isus? Ba da, L-au omorât, aşa cum se arată clar la Fapte 2:23 şi la 1 Tesaloniceni 2:15. Domnul Isus le-a îngăduit să facă acest lucru, acesta fiind un exemplu al puterii Sale de a-Şi da viaţa. Mai mult, la Ioan 19:30 se spune că Şi-a dat Duhul, ca act al propriei Sale puteri şi voinţe.
„Porunca aceasta am primit-o de la Tatăl Meu“, a spus El. Tatăl Îi încredinţase Domnului sarcina de a-Şi da viaţa şi de a învia apoi din morţi. Moartea şi învierea Sa au fost acţiuni esenţiale pentru împlinirea voii şi planului Tatălui. Prin urmare, El a fost ascultător până la moarte şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Pagini Crestine,Isus, Bunul Pastor,Pagini Crestine,Isus, Bunul Pastor,Pagini Crestine,Isus, Bunul Pastor,Pagini Crestine,Isus, Bunul Pastor,Pagini Crestine,Isus, Bunul Pastor,Pagini Crestine,Isus, Bunul Pastor,Pagini Crestine,Isus, Bunul Pastor,Pagini Crestine,Isus, Bunul Pastor
