Isus, ușa oilor

Isus, usa oilor

Ioan 10:1-10

1. Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este un hoţ şi un tâlhar.
2. Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor.
3. Portarul îi deschide şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară din staul.
4. După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.
5. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”
6. Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.
7. Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor.
8. Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei.
9. Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.
10. Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug.

Comentariu de text

Isus, uşa oilor (10:1-10)

10:1 Versetele acestea au legătură directă cu ultima parte a capitolului 9. Acolo Domnul Isus Se adresase fariseilor, care se pretindeau păstorii de drept ai poporului Israel. La ei Se referă Domnul aici. Caracterul solemn al spuselor Domnului este indicat din nou de binecunoscuta expresie: „Adevărat, adevărat vă spun“.

Staulul oilor era adăpostul împrejmuit de un gard în care stăteau oile în timpul nopţii, având o deschizătură sau strungă ce ţinea loc de uşă. Aici păstorul se referă la poporul evreu.

Mulţi au venit la poporul evreu, declarânduse conducători spirituali şi călăuze – cristoşi falşi care nu au venit pe calea pe care prezisese Vechiul Testament că va veni Mesia, ci au sărit gardul prin alt loc. Ei s-au înfăţişat Israelului într-o manieră proprie, aleasă de ei înşişi. Oamenii aceştia nu erau păstorii adevăraţi, ci hoţi şi tâlhari.

Hoţi sunt cei care îşi însuşesc ceea ce nu le aparţine, iar tâlharii sunt cei ce recurg la violenţă în comiterea furturilor lor.

Fariseii erau hoţi şi tâlhari. Ei încercau să domnească peste iudei, dar apoi îşi dădeau toate străduinţele pentru a-i împiedica să-L accepte pe Mesia cel adevărat. Ei îi persecutau pe cei ce-L urmau pe Isus şi, în final, aveau să-L dea la moarte pe Isus.

10:2 Versetul 2 se referă chiar la Isus, care a venit la oile pierdute ale casei lui Israel. El a fost adevăratul păstor al oilor. El a intrat pe uşă, adică venirea Sa a avut loc conform profeţiilor Vechiului Testament cu privire la Mesia. El nu a fost un Mântuitor autoimpus sau autoproclamat, ci a venit în ascultare deplină de voia Tatălui Său, împlinind toate condiţiile.

10:3 Există o mare diversitate de păreri cu privire la identitatea portarului din acest verset. Unii cred că expresia se referă la profeţii Vechiului Testament, care au prezis venirea lui Cristos. Alţii cred că se referă la Ioan Botezătorul, întrucât el a fost predecesorul Păstorului. Iar alţii sunt convinşi că portarul din acest verset este Duhul Sfânt, care deschide uşa pentru ca Isus să poată intra în inimile şi vieţile oamenilor.

Oile au auzit glasul păstorului. Ele au recunoscut vocea unică a adevăratului păstor. După cum oile fizice îşi recunosc păstorul, tot aşa au fost unii printre iudei care L-au recunoscut pe Mesia când S-a arătat El.

De la un capăt la altul al Evangheliei, L-au auzit pe Păstor chemându-Şi oile pe nume. El i-a chemat pe câţiva ucenici în capitolul 1, iar aceştia au auzit glasul Lui şi au răspuns. El i-a chemat pe orbi în capitolul 9. Domnul Isus continuă să-i cheme pe cei care voiesc să-L primească de Mântuitor şi această chemare este personală şi individuală.

Sintagma şi le scoate afară se referă, probabil, la faptul că Domnul Isus i-a condus pe cei care I-au auzit glasul afară din staulul Israelului, unde stătuseră încorsetaţi şi închişi, sub lipsa de libertate a legii.

Domnul Isus Îşi conduce oile la libertatea harului Său. În ultimul capitol iudeii îl alungaseră pe om din sinagogă. Procedând aşa, ei contribuiseră, fără să-şi dea seama, la bunul mers al lucrării Domnului.

10:4 Când adevăratul păstor îşi scoate oile, el nu le mână din urmă, ci le conduce, situându-se în faţa lor. El nu le cere să se ducă în nici un loc în care El Însuşi să nu fi fost mai întîi.

El stă mereu în faţa oilor, ca Mântuitor al lor, Călăuză şi Pildă de urmat. Cei care sunt adevăratele oi ale lui Cristos Îl urmează. Ei nu devin oi prin faptul că-I urmează pilda, ci prin naşterea din nou. Apoi, după ce au fost mântuiţi, ei doresc să meargă oriunde îi conduce El.

10:5 Acelaşi instinct care face posibil ca oaia să recunoască vocea adevăratului păstor o ajută, în acelaşi timp, şi să fugă de un străin. Străinii erau fariseii şi ceilalţi lideri ai poporului evreu, cei care nu se interesau de oi, ci doar de interesele lor personale – aşa cum reiese din cazul vindecării orbului, care a recunoscut vocea Domnului Isus, dar a sesizat că fariseii sunt străini. Prin urmare, a refuzat să li se supună, chiar dacă asta i-a atras excomunicarea.

10:6 Se afirmă limpede aici că Isus a folosit această ilustraţie în cazul fariseilor, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea – pentru faptul că nu erau oi adevărate. Dacă ar fi fost, ar fi auzit glasul Lui şi L-ar fi urmat.

10:7 Isus deci a recurs la o altă ilustraţie, în care n-a mai vorbit despre uşa staulului, din versetul 2, ci S-a prezentat pe Sine ca fiind uşa oilor. Nu se mai punea problema de a intra în staulul Israelului, ci acum ni se prezintă imaginea oilor alese din Israel ieşind din iudaism şi venind la Cristos, uşa.

10:8 Alţii veniseră înainte de Cristos, pretinzând că sunt investiţi cu autoritate şi poziţie înaltă. Dar oile alese ale Israelului nu au auzit glasul acestora, deoarece ştiau că oamenii aceştia îşi arogau drepturi care nu le aparţineau.

10:9 Versetul 9 este unul din acele versete de o simplitate extraordinară, putând fi înţeles de orice elev de la şcoala duminicală, şi totuşi având o profunzime imposibil de epuizat, chiar de cei mai mari învăţaţi.

Cristos este uşa. Creştinismul nu este un crez sau o biserică, ci o Persoană: Domnul Isus Cristos. „Dacă intră cineva prin Mine“. Mântuirea se poate primi doar prin Cristos. Botezul nu mântuie, nici Cina Domnului. Noi trebuie să intrăm prin Cristos şi prin puterea pe care o dă El. Invitaţia este adresată tuturor. Cristos este Mântuitorul evreilor şi al neevreilor (Neamurilor), deopotrivă.

Dar pentru a fi mântuit cineva, trebuie să intre. Trebuie să-L primească pe Cristos prin credinţă. Este o acţiune personală, fără de care nu există mântuire. Cei care intră sunt mântuiţi de pedeapsa, puterea şi, în cele din urmă, de prezenţa păcatului.

După ce au fost mântuiţi, aceştia intră şi iasă. Probabil asta se referă la faptul că intră în prezenţa lui Dumnezeu, prin credinţă, ca să se închine, şi apoi ies în lume, ca să-L vestească pe Domnul.

Cei care intră găsesc păşune. Cristos nu este doar Mântuitorul şi Cel care dă libertate, ci şi Susţinătorul şi Împlinitorul. Oile Sale găsesc păşune în Cuvântul lui Dumnezeu.

10:10 Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să distrugă. El vine pentru a-şi împlini scopuri absolut egoiste. Pentru a-şi realiza scopurile, e pregătit chiar să ucidă oile. Dar Domnul Isus nu vine în inima omului cu nici un motiv egoist. El vine ca să dea, nu ca să primească. El vine pentru ca oamenii să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug.

Noi primim viaţă în clipa în care Îl primim pe El ca Mântuitor. După ce am fost mântuiţi însă constatăm că există diverse grade de bucurie în viaţa aceasta. Cu cât ne predăm mai mult Duhului Sfânt, cu atât mai mult ne bucurăm de viaţa ce ne-a fost dăruită. În acest caz, nu vom avea doar viaţă, ci o vom avea mai din belşug, (cum e redat acest verset în ediţia engleză, n.tr.)
Pagini Crestine,Isus, usa oilor,Pagini Crestine,Isus, usa oilor,Pagini Crestine,Isus, usa oilor,Pagini Crestine,Isus, usa oilor,Pagini Crestine,Isus, usa oilor,Pagini Crestine,Isus, usa oilor,Pagini Crestine,Isus, usa oilor,Pagini Crestine,Isus, usa oilor,Pagini Crestine,Isus, usa oilor,Pagini Crestine,Isus, usa oilor