Rugăciunea în Cartea Faptele Apostolilor

Rugaciunea in Cartea Faptele Apostolilor

Cartea Fapte constituie un studiu al rugăciunii eficace. Deja în capitolul 1 i-am văzut pe ucenici rugându-se în două ocazii diferite. Apoi rugăciunea rostită în odaia de sus, după Înălţarea la cer a Domnului, îşi primeşte răspunsul la Rusalii. Rugăciunea lor pentru călăuzire în alegerea unui succesor al lui Iuda a primit răspuns atunci când sorţul a căzut asupra lui Matias. Şi tiparul continuă în toată cartea Fapte.

Cei care au fost convertiţi în ziua de Rusalii au stăruit în rugăciune (2:42). Versetele următoare (43-47) descriu condiţiile ideale care au guvernat în această părtăşie marcată de rugăciune.

După eliberarea lui Petru şi a lui Ioan din închisoare, credincioşii s-au rugat cu îndrăzneală (4:29). Urmarea a fost că locul respectiv s-a cutremurat, iar ei au fost umpluţi cu toţii cu Duhul Sfânt şi au vestit cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală (4:31).

Cei doisprezece au propus să se aleagă şapte bărbaţi care să se ocupe de problemele de ordin financiar, pentru ca ei înşişi să se poată consacra mai mult rugăciunii şi vestirii Cuvântului (6:3, 4). Apoi apostolii s-au rugat şi şi-au pus mâinile peste cei şapte (6:6). Versetele care urmează arată minunatele biruinţe pe care le-au repurtat pentru cauza Evangheliei (6:7, 8).

Ştefan s-a rugat când era pe punctul de a fi martirizat (7:60). Capitolul 9 consemnează răspunsul la rugăciunea aceea, respectiv convertirea unuia dintre cei ce asistaseră la martirajul său, Saul din Tars.

Petru şi Ioan s-au rugat pentru samaritenii care au crezut, urmarea fiind că aceştia au primit Duhul Sfânt (8:15-17).

După convertirea sa, Saul din Tars s-a rugat în casa lui Iuda; Dumnezeu i-a răspuns la rugăciune, trimiţându-i-l pe Anania (9:11-17).

Petru s-a rugat la Iopa şi Dorca a fost readusă la viaţă (9:40). În consecinţă, mulţi au crezut în Domnul (9:42).

Sutaşul neevreu Corneliu s-a rugat (10:2), iar rugăciunile lui s-au suit ca o aducere aminte înaintea lui Dumnezeu (10:4). Un înger i-a apărut într-o vedenie, instruindu-l să trimită după un om pe nume Simon Petru (10:5). A doua zi Petru s-a rugat (10:9) şi rugăciunea lui a fost ascultată, prin vedenia cerească ce l-a pregătit să deschidă uşile împărăţiei pentru Corneliu şi ceilalţi neevrei (10:10-48).

Când Petru a fost întemniţat, creştinii s-au rugat stăruitor pentru el (12:5) şi Dumnezeu le-a dăruit un răspuns miraculos la rugăciunea lor, eliberându-l din închisoare – spre uimirea celor care s-au rugat pentru eliberarea lui (12:6-17).

Profeţii şi învăţătorii din Antiohia au postit şi s-au rugat (13:3), lansând astfel prima călătorie misionară a lui Pavel şi Barnaba. S-a afirmat că „aceasta a fost cea mai mare campanie de rugăciune care a existat vreodată, deoarece efectele ei s-au resimţit până la marginile pământului, ajungând până la noi, prin misionarii Pavel şi Barnaba“. La întoarcere, poposind în Listra, Iconium şi Antiohia, Pavel şi Barnaba s-au rugat pentru cei care au crezut (14:23). Unul dintre aceştia era Timotei, care, probabil, ca răspuns la aceste rugăciuni, s-a alăturat lui Pavel şi Sila în a doua lor călătorie misionară.

În închisoarea din Filipi, rugăciunile rostite de Pavel şi Sila la miezul nopţii au primit răspuns, producându-se un cutremur de pământ, urmarea fiind convertirea temnicerului şi a familiei acestuia (16:25-34).

Pavel s-a rugat împreună cu bătrânii bisericii din Efes la Milet (20:36), prilejuind acea mişcătoare manifestaţie de afecţiune pentru el, îmbinată cu întristarea pentru faptul că nu aveau să-l mai vadă în viaţa aceasta.

Creştinii din Tir s-au rugat cu Pavel pe malul mării (21:5) şi aceste rugăciuni negreşit l-au însoţit pe Pavel în drumul său la Roma, unde a fost executat. Anterior naufragiului corăbiei la bordul căreia a călătorit, Pavel s-a rugat în public, mulţumind lui Dumnezeu pentru masă – fapt care a înviorat echipajul şi pasagerii corăbiei (27:35, 36).

Pe insula Malta, Pavel s-a rugat pentru tatăl bolnav al guvernatorului, urmarea fiind vindecarea miraculoasă a pacientului (28:8).

Aşadar, reiese limpede că rugăciunea a fost atmosfera în care a vieţuit biserica primară. Şi atunci când creştinii s-au rugat, Dumnezeu a lucrat!
Pagini Crestine,Rugaciunea in Cartea Faptele Apostolilor,Pagini Crestine,Rugaciunea in Cartea Faptele Apostolilor,Pagini Crestine,Rugaciunea in Cartea Faptele Apostolilor,Pagini Crestine,Rugaciunea in Cartea Faptele Apostolilor