Șarpele de aramă

Sarpele de arama

Ioan 3:14-21

14. Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,
15. pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17. Dumnezeu, într-adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
18. Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
19. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
20. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se descopere faptele.
21. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

Comentariu de text

Sarpele de arama

3:14 Domnul Isus era acum gata să-i dezvăluie lui Nicodim un adevăr ceresc. Cum poate avea loc naşterea din nou? Pedeapsa păcatelor omului trebuie plătită. Oamenii nu pot merge în cer în starea lor, cu păcatele asupra lor.

După cum Moise a înălţat în pustiu şarpele de aramă, pe o prăjină, când toţi copiii lui Israel au fost muşcaţi de şerpi, tot aşa Fiul Omului trebuie să fie înălţat. (Citiţi Numeri 21:4-9.)

Pe când au rătăcit prin pustiu, în drum spre Ţara Făgăduinţei, copiii lui Israel au căzut în descurajare şi şi-au pierdut răbdarea, începând să murmure împotriva Domnului. Pentru a-i pedepsi, Domnul a trimis şerpi înveninaţi împotriva lor şi mulţi dintre ei au murit. Când supravieţuitorii au strigat către Domnul, cuprinşi de pocăinţă, Domnul i-a spus lui Moise să facă un şarpe de aramă şi să-l aşeze pe un stâlp. Israelitul muşcat de şarpe care privea spre acest şarpe de aramă era vindecat în chip miraculos.

Isus a citat acest incident din Vechiul Testament pentru a ilustra cum se petrece naşterea din nou. Oamenii au fost muşcaţi de vipera păcatului, fiind condamnaţi la moarte veşnică. Şarpele de aramă a fost un tipar sau o imagine a Domnului Isus. Arama semnifică în Biblie judecata.

Domnul Isus a fost fără păcat şi nu trebuie să fie niciodată judecat, dar El a luat locul nostru şi a purtat judecata pe care noi o meritam. Stâlpul reprezintă crucea Golgotei pe care Domnul Isus a fost înălţat. Noi suntem salvaţi când privim la El, prin credinţă.

3:15 Mântuitorul a fost făcut păcat pentru noi, El, cel ce n-a cunoscut păcat, pentru ca noi să putem fi făcuţi neprihănirea lui Dumnezeu în El. Oricine crede în Domnul Isus Cristos primeşte viaţă veşnică, în dar.

3:16 Acesta este unul din cele mai binecunoscute versete din toată Biblia, negreşit pentru faptul că exprimă esenţa Evangheliei, în termeni atât de simpli şi concişi. Aici găsim rezumatul învăţăturii pe care Domnul Isus i-a dăruit-o lui Nicodim, cu privire la modul în care se primeşte naşterea din nou.

Astfel, citim că Dumnezeu atât de mult a iubit lumea… Lumea din acest verset îi cuprinde pe toţi oamenii. Dumnezeu nu iubeşte păcatele oamenilor sau sistemul nedrept şi rău care stăpâneşte peste lume, dar îi iubeşte pe oamenii din lume şi nu doreşte ca nici unul din ei să piară.

Caracterul cuprinzător al iubirii Sale este demonstrat de faptul că L-a dat pe singurul Său Fiu născut. Dumnezeu nu mai are nici un alt Fiu cum e Domnul Isus. Din nemărginita lui iubire L-a dat El pe unicul Său Fiu pentru omenirea de păcătoşi răzvrătiţi. Asta nu înseamnă că toţi oamenii sunt mântuiţi. O persoană trebuie să primească ceea ce a făcut Cristos pentru ea, înainte ca Dumnezeu să-i dea viaţă veşnică. Prin urmare, au fost adăugate cuvintele: „pentru ca oricine crede în El să nu piară“. Nimeni nu ar trebui să piară. A fost asigurată calea prin care toţi pot fi mântuiţi, dar mai întâi cineva trebuie să-L recunoască pe Domnul Isus Cristos ca Mântuitor personal al său. De îndată ce el a făcut acest lucru, are viaţă veşnică, încă de acum şi de aici.

Iată ce spune Boreham în această privinţă:

Când Biserica va ajunge să înţeleagă dragostea cu care a iubit Dumnezeu lumea, nu va mai avea astâmpăr, nu se va mai simţi în largul ei, până când toate marile imperii nu vor fi fost cucerite şi fiecare insulă de coral va fi fost câştigată.

3:17 Dumnezeu nu este un dregător crud şi aspru, dornic să-Şi verse mânia peste omenire. Inima Lui este plină de iubire şi tandreţe faţă de om şi El a dat preţul maxim pentru a-i mântui pe oameni. El putea să-L trimită pe Fiul Său în lume ca să condamne lumea, dar El nu a procedat aşa. Dimpotrivă, El L-a trimis aici să sufere, să-Şi verse sângele şi să moară pentru ca lumea, prin El, să poată fi mântuită. Lucrarea Domnului Isus Cristos pe cruce a fost de o valoare atât de mare încât toţi păcătoşii de pretutindeni ar putea fi salvaţi, dacă L-ar primi pe El.

3:18 La ora actuală, întreaga omenire este împărţită în două clase: credincioşi sau necredincioşi. Destinul nostru etern e hotărât de atitudinea pe care o luăm faţă de Fiul lui Dumnezeu. Cine se încrede în Mântuitorul nu este condamnat, dar cine nu se încrede în El este deja condamnat.

Domnul Isus a încheiat lucrarea de mântuire, iar acum este la latitudinea fiecărui individ de a decide dacă Îl va accepta sau respinge. Groaznic lucru este să respingi un asemenea dar al iubirii. Dacă cineva nu crede în Domnul Isus, Dumnezeu nu mai poate face nimic pentru acea persoană decât s-o condamne.

A crede în numele Lui este totuna cu a crede în El. În Biblie, numele cuiva reprezintă persoana respectivă. Dacă crezi în numele Lui, crezi în El.

3:19 Isus este lumina care a venit în lume. El a fost Mielul fără pată şi fără păcat al lui Dumnezeu. El a murit pentru păcatele întregii lumi. Dar oare Îl iubesc oamenii pentru asta? Nu! Ci mai degrabă Îl urăsc! Ei preferă păcatele lor, mai degrabă decât să-L aibă pe Isus de Salvator şi astfel Îl resping. După cum gângăniile fug care încotro de îndată ce aprindem lumina, tot aşa oamenii răi fug de prezenţa lui Cristos.

3:20 Cei care iubesc păcatul urăsc lumina, deoarece ea le scoate la iveală păcătoşenia. Când Isus s-a aflat aici pe pământ, oamenii păcătoşi s-au simţit incomozi în prezenţa Lui, deoarece la lumina sfinţeniei Sale le era descoperită starea groaznică în care se aflau. Cel mai bun mod de a scoate în evidenţă cât de strâmb este un băţ este să-l pui alături de unul drept. Venind în lume ca Omul Desăvârşit, Domnul Isus a dezvăluit, prin comparaţie cu ei, strâmbătatea tuturor celorlalţi oameni.

3:21 Dacă cineva este cu adevărat sincer şi cinstit înaintea lui Dumnezeu, el va veni la lumină, adică la Domnul Isus şi-şi va da seama de totala sa nevrednicie şi păcătoşenie. Apoi îşi va pune încrederea în Mântuitorul şi va fi născut din nou prin credinţa în Cristos.
Pagini Crestine,Sarpele de arama,Pagini Crestine,Sarpele de arama,Pagini Crestine,Sarpele de arama,Pagini Crestine,Sarpele de arama,Pagini Crestine,Sarpele de arama,Pagini Crestine,Sarpele de arama,Pagini Crestine,Sarpele de arama,Pagini Crestine,Sarpele de arama,Pagini Crestine,Sarpele de arama