Minunea cu Iona

Minunea cu Iona

Luca 11:29-32

29. Pe când noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn; dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.
30. Căci după cum Iona a fost un semn pentru niniveni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta.
31. Împărăteasa de la miazăzi se va ridica, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam şi-i va condamna; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.
32. Bărbaţii din Ninive se vor ridica, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta şi-l vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.

Comentariu de text

Semnul lui Iona (11:29-32)

11:29 În versetul 16, unii Îl ispitiseră pe Domnul Isus, cerându-i un semn din cer. Acum El răspunde la cererea respectivă, atribuind-o unei generaţii rele. El Se referea, în esenţă, la generaţia de iudei care era atunci în viaţă.

Oamenii aceia avuseseră privilegiul nespus de a se afla în prezenţa Fiului lui Dumnezeu. Ei auziseră cuvintele Sale şi văzuseră minunile Sale. Dar ei nu s-au mulţumit cu atâta. Ei pretindeau acum că dacă ar putea vedea vreo lucrare măreaţă, ceva supranatural, venind din cer, atunci ar putea crede în El. Răspunsul Domnului a fost că nu li se va mai da nici un semn, în afară de semnul profetului Iona.

11:30 El S-a referit la propria Sa înviere din morţi. Aşa cum Iona a fost izbăvit de pe mare, după ce stătuse în pântecele balenei trei zile şi trei nopţi, tot aşa Domnul Isus avea să învie din morţi, după ce va fi fost în mormânt trei zile şi trei nopţi.

Cu alte cuvinte, ultima minune, care încheia lucrarea Domnului Isus pe pământ, avea să fie învierea Sa. Iona a devenit un semn pentru niniveni. Când el s-a dus să predice în această metropolă a Neamurilor, s-a dus ca unul care, cel puţin la figurat, a înviat din morţi.

11:31, 32 Regina din Sud, regina Şeba, cea dintre Neamuri, a parcurs o distanţă mare ca să audă înţelepciunea lui Solomon. Ea nu a văzut nici un singur miracol. Dacă ar fi avut privilegiul de a trăi în zilele Domnului, cu câtă bucurie L-ar fi primit ea! De aceea, ea se va ridica la judecată împotriva acelor oameni răi care au avut privilegiul de a vedea lucrările supranaturale ale Domnului Isus şi care L-au respins totuşi.

Unul şi mai mare decât Iona, şi mai mare decât Solomon păşise pe scena istoriei umane. Pe când locuitorii lui Ninive s-au pocăit la predicarea lui Iona, oamenii din Israel au refuzat să se pocăiască la predicarea unuia mai mare decât Iona.

Necredinţa din zilele noastre ia în derâdere istoria lui Iona, atribuindu-i statut de legendă ebraică. Isus a vorbit însă despre Iona ca despre o persoană reală, ce a trăit în istorie, aşa cum a vorbit şi despre Solomon. Oamenii care susţin că ar crede dacă ar vedea o minune nu au dreptate.

Credinţa nu se bazează pe dovezile oferite de simţuri, ci pe cuvântul viu al lui Dumnezeu. Dacă cineva nu crede în cuvântul lui Dumnezeu, nu va crede nici dacă ar învia cineva din morţi. Atitudinea celor care insistă să li se ofere un semn nu Îi este plăcută lui Dumnezeu. Asta nu e credinţă, ci vedere. Necredinţa spune: „Mai întâi să văd, şi apoi voi crede“. Dumnezeu spune: „Crede şi vei vedea“.

(vezi postarea din Matei, referitor la acest subiect, ‘Semnul profetului Iona‘)
Pagini Crestine,Minunea cu Iona,Pagini Crestine,Minunea cu Iona,Pagini Crestine,Minunea cu Iona,Pagini Crestine,Minunea cu Iona,Pagini Crestine,Minunea cu Iona,Pagini Crestine,Minunea cu Iona,Pagini Crestine,Minunea cu Iona