Bogatul caruia i-a rodit ogorul
Luca 12:13-21
13. Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.”
14. „Omule”, i-a răspuns Isus, „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?”
15. Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.
16. Şi le-a spus pilda aceasta: „Ogorul unui om bogat rodise mult.
17. Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.”
18. „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele;
19. şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!”
20. Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?”
21. Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”
Comentariu de text
Comentariul biblic al credinciosului
Avertisment împotriva lăcomiei (12:13-21)
12:13 În acest punct, un om a ieşit din mulţime şi L-a rugat pe Domnul să rezolve disputa dintre el şi fratele lui, cu privire la o moştenire. S-a afirmat adesea că oriunde există un testament îndată se vor ivi o mulţime de rudenii, aşa cum s-a întâmplat şi în acest caz. Nu ni se spune dacă omul acesta a fost deposedat de partea ce i se cuvenea sau dacă, pur şi simplu, era lacom, dorind să primească mai mult decât avea dreptul.
12:14 Mântuitorul i-a amintit îndată că El nu a venit în lume să Se ocupe de probleme atât de mărunte. Scopul venirii Sale constă în mântuirea oamenilor şi femeilor păcătoşi. El nu se va lăsa abătut de la măreaţa Sa misiune, pentru a împărţi această mică avere. (În plus, El nu avea autoritatea juridică de a se pronunţa în chestiuni legate de proprietăţi imobiliare. Deciziile Sale nu ar fi avut forţă de lege.)
12:15 Domnul S-a folosit totuşi de acest incident pentru a-i avertiza pe ascultătorii Săi împotriva unuia dintre cele mai insidioase rele care zac în inima omului, respectiv lăcomia. Pofta nestăvilită după posesiuni materiale este una din pornirile cele mai puternice din viaţa omului. Şi totuşi omului lacom îi scapă însuşi scopul existenţei umane. „Viaţa cuiva nu constă în belşugul de lucruri pe care le posedă“.
După cum s-a exprimat şi J. R. Miller:
Acesta a fost unul din semnalele de alarmă pe care le-a tras Domnul nostru, care însă rămâne nebăgat în seamă de cei mai mulţi oameni din zilele noastre. Cristos a avut foarte multe lucruri de spus despre pericolul bogăţiilor; dar nu mulţi sunt aceia care se tem de bogăţii. Lăcomia nu este considerată, în realitate, un păcat, în vremea noastră.
Dacă un om calcă porunca a şasea sau a opta, este considerat criminal, fiind acoperit de ruşine. Dar dacă va călca porunca a zecea, va fi considerat „întreprinzător“. Biblia spune că dragostea de bani este rădăcina tuturor relelor; dar toţi cei care citează acest adevăr pun accentul pe cuvântul „dragoste“, explicând că nu banii, ci doar iubirea acestora ar constitui rădăcina atât de rea.
Dacă privim în jurul nostru, într-adevăr, s-ar părea că viaţa constă din belşugul lucrurilor pe care le posedă omul. Oamenii consideră că devin mari în proporţie directă cu averea lor. Şi se pare că aşa ar sta lucrurile, căci lumea îi măsoară pe oameni după contul lor de la bancă. Dar nu a existat greşeală mai mare pe care s-o poată comite cineva. Un om se măsoară, în realitate, în funcţie de ceea ce este, nu de ceea ce are.
12:16-18 Parabola bogatului nechibzuit ilustrează faptul că nu posesiunile constituie lucrul cel mai important în viaţă. Datorită recoltei neobişnuit de bune de care a avut parte, acest fermier bogat a fost confruntat cu ceea ce i se părea o problemă foarte dificil de rezolvat. El nu ştia ce să facă cu toate grânele adunate. Toate grânarele şi silozurile erau pline până la refuz. Când, deodată, i-a venit o idee grozavă. S-a decis să dărâme hambarele şi să clădească altele mai mari. Ar fi fost scutit de cheltuiala lui mare şi de deranjul de a se angaja în acest proiect de anvergură, dacă ar fi privit în jur la cei nevoiaşi şi ar fi donat aceste bucate suplimentare pentru a stâmpăra foamea, atît spirituală, cât şi fizică a celor săraci. „Piepturile celor săraci, casele văduvelor, gurile copiilor sunt hambare care dăinuie veşnic,“ a spus Ambrose.
12:19 De îndată ce au fost clădite noile hambare, el a intenţionat să se pensioneze. Observaţi spiritul de independenţă: „hambarele mele, fructele mele, bunurile mele, sufletul meu“. El a avut grijă să-şi plănuiască viitorul, până la cele mai mici amănunte. De-acum avea să se odihnească, să mănânce, să bea şi să se veselească – şi-a spus el.
12:20, 21 „Dar când a început să se considere stăpân pe timp, s-a izbit de Dumnezeu, spre ruinarea lui veşnică“. Dumnezeu i-a spus că va muri chiar în noaptea aceea. Atunci el avea să piardă toate averile sale, care aveau să încapă pe mâinile altuia. Nechibzuit este, potrivit definiţiei cuiva, cel ale cărui planuri se încheie la mormânt. Omul acesta a fost, negreşit, nechibzuit.
„Atunci ale cui vor fi lucrurile acestea?“ a întrebat Dumnezeu. Am putea să ne punem şi noi întrebarea: „Dacă Cristos ar veni astăzi, ale cui ar fi toate averile mele?“
Ce bine ar fi dacă le-am folosi, în schimb, pentru Dumnezeu astăzi, mai degrabă decât să le lăsăm să cadă în mâinile celor răi, mâine! Noi ne putem aduna de pe acum comori în cer cu aceste bunuri, fiind astfel bogaţi faţă de Dumnezeu. Sau, dimpotrivă, le putem risipi pentru satisfacerea firii noastre vechi, culegând, astfel, din firea veche stricăciune.
Pagini Crestine,Bogatul caruia i-a rodit ogorul,Pagini Crestine,Bogatul caruia i-a rodit ogorul,Pagini Crestine,Bogatul caruia i-a rodit ogorul,Pagini Crestine,Bogatul caruia i-a rodit ogorul,Pagini Crestine,Bogatul caruia i-a rodit ogorul,Pagini Crestine,Bogatul caruia i-a rodit ogorul,Pagini Crestine,Bogatul caruia i-a rodit ogorul,Pagini Crestine,Bogatul caruia i-a rodit ogorul
