Cuvântarea lui Pavel în Atena

Cuvantarea lui Pavel în Atena

Faptele Apostolilor 17:15-34

15. Cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors, cu însărcinarea să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el.
16. Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.
17. În sinagogă stătea, deci, de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea.
18. Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.”
19. Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu?
20. Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea, dar, să ştim ce vrea să zică aceasta.”
21. Căci toţi atenienii şi străinii care stăteau în Atena nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
22. Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.
23. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.
24. Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini.
25. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.
26. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,
27. ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.
28. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…”
29. Astfel, dar, fiindcă suntem din neam de Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugul şi iscusinţa omului.
30. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;
31. pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă de netăgăduit, prin faptul că L-a înviat din morţi…”
32. Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.”
33. Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.
34. Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut; între aceştia era Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei.

Comentariu de text

17:15 Drumul de la Bereea la Atena era lung. A fost o dovadă grăitoare a devotamentului acestor creştini faptul că au fost dispuşi să-l însoţească pe Pavel pe tot parcursul drumului acestuia. Când a sosit timpul să se despartă de Pavel, lăsându-l la Atena, apostolul i-a rugat să le transmită lui Sila şi lui Timotei mesajul prin care îi ruga să vină cât mai curând la el.

17:16 Pe când îi aştepta la Atena, Pavel a fost profund afectat de idolatria ce domina acest oraş. Deşi Atena era centrul culturii, educaţiei şi artelor, pe Pavel nu-l interesa nici unul din aceste aspecte. El nu şi-a petrecut timpul cu îndeletniciri turistice, de vizitare a monumentelor oraşului.

Iată ce spune Arnot în această privinţă:

Nu se pune problema că apostolul ar fi pus mai puţin preţ pe statuile de marmură decât pe fiinţele omeneşti aflate în viaţă… El nu este omul firav, ci personalitatea puternic conturată, care priveşte sufletele nemuritoare ca fiind, din punct de vedere transcendental, cu mult mai importante decât obiectele de artă… Pavel nu a considerat idolatria ca pe un aspect pitoresc şi inofensiv, ci unul foarte periculos.

17:17, 18 În sinagogă el a discutat cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, pe când în piaţă el a predicat tuturor celor dispuşi să-l asculte. Aşa a ajuns el să ia legătura cu unii filosofi epicurieni şi stoici. Epicurienii erau adepţii filosofului Epicur, care propovăduia că plăcerea, şi nu dorinţa de a dobândi cunoştinţe, ar fi scopul principal al vieţii. Stoicii erau panteişti, care credeau că înţelepciunea ar rezida în eliberarea de sub imperiul unor emoţii profunde, capacitatea de a rămâne impasivi în faţa bucuriei sau a întristării, supunându-te de bună voie legilor naturii.

Când reprezentanţii acestor două curente filozofice l-au audiat pe Pavel, verdictul pe care i l-au dat a fost acela de „palavragiu“ (în greacă: „culegător de seminţe“) şi „vestitor al unor zei străini“, pentru faptul că li L-a vestit pe Isus şi învierea.

17:19-21 Atunci l-au luat şi l-au dus la Areopag, sediul forumului juridic asemănător unei curţi supreme din vremea noastră, situat pe dealul Marte. În cazul de faţă nu a fost vorba de un proces propriu-zis, ci doar de o audiere, în cadrul căreia lui Pavel i s-a dat prilejul de a-şi expune învăţătura în faţa membrilor acestui for juridic şi a mulţimii, aşa cum reiese indirect din versetul 21. Atenienii aveau o mare predilecţie pentru a purta conversaţii şi a audia diverşi vorbitori – îndeletniciri pentru care se pare că aveau la dispoziţie un timp nelimitat.

17:22 Stând în mijlocul acestui for juridic, Pavel a ţinut ceea ce s-a numit Discursul de pe Dealul Marte. Când analizăm această cuvântare a lui Pavel, nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că, spre deosebire de alte ocazii, când a vorbit de obicei unor iudei, acum el s-a adresat unor neevrei. Or, aceştia nu cunoşteau Vechiul Testament şi, prin urmare, Pavel a trebuit să găsească un subiect de interes comun, care să le reţină atenţia la începutul alocuţiunii sale. Aşadar Pavel începe cu observaţia potrivit căreia atenienii sunt foarte religioşi. Or, faptul că Atena era într-adevăr un oraş foarte religios era confirmat şi de prezenţa covârşitoare a idolilor, care se spunea că depăşeau numărul locuitorilor.

17:23 Când s-a gândit la idolii pe care i-a văzut, Pavel şi-a adus aminte de inscripţia pe care a văzut-o pe un altar: DUMNEZEULUI NECUNOSCUT. Tocmai aici a găsit apostolul punctul nimerit pentru a îndrepta alocuţiunea pe făgaşul dorit. Pentru el inscripţia a însemnat recunoaşterea de către atenieni a două fapte importante. Mai întâi, faptul existenţei lui Dumnezeu, iar al în al doilea rând, faptul că atenienii nu-L cunoşteau. De aici a fost foarte uşor şi normal pentru Pavel să treacă la adevăratul scop al cuvântării sale: de a-i lumina pe atenieni cu privire la adevăratul Dumnezeu. După cum s-a exprimat cineva: „Pavel a îndreptat şuvoiul fără matcă al pioşeniei lor pe făgaşul cel bun“.

17:24, 25 Misionarii ne informează că cel mai bun punct în care se poate porni în lucrarea de a-i învăţa pe păgâni cu privire la Dumnezeu este relatarea creaţiei. Şi Pavel procedează în acelaşi mod, cu locuitorii Atenei. El li-L prezintă pe Dumnezeu ca Singurul care a creat lumea şi tot ce există în ea. Privind în jurul său, la numeroasele temple ridicate în cinstea unor idoli, apostolul le aminteşte atenienilor că Dumnezeul cel adevărat nu locuieşte în temple făcute de mâna omului. Nici nu depinde de serviciul prestat de mâinile oamenilor.

În templele închinate idolilor, preoţii adesea aduceau alimente şi alte bunuri de strictă necesitate zeilor lor. Dar Dumnezeul cel adevărat nu are nevoie de nimic din partea omului, întrucât El este izvorul vieţii, suflării şi al tuturor lucrurilor.

17:26-28a Pavel abordează apoi originea rasei umane. Toate neamurile descind dintr-un strămoş comun, Adam. Nu numai că Dumnezeu a creat popoarele, ci tot El a stabilit anii şi a hotărât ţările în care vor locui acestea. El a revărsat nenumărate îndurări peste ele, pentru ca ele să-L caute. El a dorit ca ele să-L caute şi, bâjbâind, să-L găsească, deşi El nu este departe de fiecare dintre noi. În Dumnezeul cel adevărat avem noi viaţa, mişcarea şi fiinţa. El nu este doar Creatorul nostru, ci şi al mediului în care trăim.

17:28b Pentru a sublinia relaţia creaturii cu Creatorul, Pavel a citat din scrierile unor poeţi greci, care au spus: „căci vlăstarele Lui suntem (şi noi)“. Această afirmaţie nu trebuie interpretată ca o încuviinţare a învăţăturii unei aşa-numite „înfrăţiri“ a întregii lumi şi a faptului că Dumnezeu este tatăl întregii omeniri. Noi suntem vlăstarele lui Dumnezeu în sensul că El ne-a creat, dar fiii lui Dumnezeu devenim doar prin credinţa în Domnul Isus Cristos.

17:29 Pavel îşi dezvoltă argumentarea, în cuprinsul acestui verset. Dacă oamenii sunt vlăstarele lui Dumnezeu, atunci înseamnă că nu-L mai putem concepe pe Dumnezeu ca pe un idol de aur sau argint sau piatră, întrucât idolii aceştia sunt făuriţi de priceperea omului şi, prin urmare, nu sunt mai mari decât oamenii care i-au conceput. Într-un sens, aceşti idoli sunt vlăstarele fiinţelor umane, dar adevărul e că fiinţele omeneşti sunt creaţia lui Dumnezeu.

17:30 După ce a demascat nebunia idolatriei, Pavel arată în continuare că de veacuri Dumnezeu a trecut cu vederea timpurile de neştiinţă ale Neamurilor. Dar acum, după ce a apărut revelaţia Evangheliei, El porunceşte tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, adică să facă un viraj de o sută optzeci de grade.

17:31 Mesajul acesta este caracterizat de o anume urgenţă, întrucât Dumnezeu a rânduit o zi în care va judeca lumea în neprihănire, prin Domnul Isus Cristos, Omul pe care L-a rânduit El. Judecata la care se referă Pavel aici va avea loc atunci când Cristos va reveni pe pământ pentru a-şi înfrânge duşmanii şi a inaugura domnia Sa de o mie de ani.

Asigurarea, certitudinea că acest eveniment va avea cu adevărat loc o găsim în faptul că Dumnezeu L-a înviat pe Domnul Isus din morţi. Cu aceasta Pavel ajunge la subiectul său preferat: învierea lui Cristos.

17:32, 33 Poate că Pavel nu a apucat să-şi încheie mesajul. S-ar putea să fi fost întrerupt de sarcasticele atacuri verbale ale celor ce luau în râs ideea învierii morţilor. Alţii, deşi nu şi-au bătut joc, au şovăit şi au amânat luarea unei decizii, spunând: „Te vom audia cu altă ocazie asupra acestui subiect“. Sau, cum s-a exprimat cineva: „Ei au considerat inoportună ziua încheierii unui pact cu Cristos. Ei nu spun «Nu», ci doar «Nu acum.»“

17:34 Totuşi ar fi nedrept să afirmăm că mesajul lui Pavel a rămas total lipsit de efect. Să ne amintim că Dionisie a crezut. Or el era un Areopagit, deci membru în tribunalul suprem. De asemenea, o femeie numită Damaris a crezut şi alţii, ale căror nume nu sunt pomenite.

Astfel Pavel a plecat din mijlocul lor. „Nu ni se mai spune nimic despre Atena. Pavel revine în câmpurile de misiune în care domneau prigoanele, dar pentru superficialitatea intelectuală nu mai e nimic de zis“.

Unii critică această predică din pricina faptului că ar părea să aducă elogii atenienilor pentru religiozitatea lor, când, în realitate, aceştia erau cufundaţi într-o cumplită idolatrie. Sau că ar fi pus pe seama lor recunoaşterea (indirectă, n.tr.) a existenţei unui Dumnezeu adevărat, pornind de la o inscripţie pe care – susţin aceşti critici – atenienii ar fi consacrat-o, în realitate, unui idol. Mai mult – spun ei – Pavel prea pare să se aplece asupra manierelor şi obiceiurilor atenienilor. În plus, nu prezintă Evanghelia tot atât de limpede şi energic ca alte mesaje rostite anterior de apostol.

Dar aceste critici sunt neîntemeiate. Aşa cum am arătat deja, Pavel a încercat de la început să stabilească un prim punct de contact, după care, urmând o strategie alcătuită din câţiva paşi bine definiţi, el şi-a călăuzit ascultătorii mai întâi la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu şi apoi la necesitatea pocăinţei, determinată de perspectiva venirii lui Cristos ca judecător.

Predicarea lui Pavel nu are nevoie de altă validare, decât aceea de a şti că şi-a dovedit pe deplin eficacitatea, prin faptul că a contribuit decisiv la convertirea autentică a unora dintre ascultătorii săi.
Pagini Crestine,Cuvantarea lui Pavel in Atena,Pagini Crestine,Cuvantarea lui Pavel in Atena,Pagini Crestine,Cuvantarea lui Pavel in Atena,Pagini Crestine,Cuvantarea lui Pavel in Atena,Pagini Crestine,Cuvantarea lui Pavel in Atena,Pagini Crestine,Cuvantarea lui Pavel in Atena,Pagini Crestine,Cuvantarea lui Pavel in Atena,Pagini Crestine,Cuvantarea lui Pavel in Atena,Pagini Crestine,Cuvantarea lui Pavel in Atena,Pagini Crestine,Cuvantarea lui Pavel in Atena