Dușmănia fariseilor

Dusmania fariseilor

Ioan 7:32-36

32. Fariseii au auzit norodul spunând în şoaptă aceste lucruri despre El. Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au trimis nişte aprozi să-L prindă.
33. Isus a zis: „Mai sunt cu voi puţină vreme şi apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis.
34. Voi Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.”
35. Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să Se ducă Omul acesta, ca să nu-L putem găsi? Doar n-o avea de gând să Se ducă la cei împrăştiaţi printre greci şi să-i înveţe pe greci?
36. Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: „Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni”?”

Comentariu de text

Duşmănia fariseilor (7:32-36)

7:32 Amestecându-se în rândurile mulţimii, fariseii au tras cu urechea la vorbele oamenilor şi au prins de veste că se discută, pe ascuns, despre acest subiect. Mulţimea vorbea în şoaptă despre Mântuitorul, nu pentru că s-ar fi plâns împotriva Lui, ci dintr-un sentiment de admiraţie faţă de El. Fariseii s-au temut ca nu cumva prin aceasta să se creeze o mişcare uriaşă de acceptare a lui Isus, şi astfel au trimis aprozii să-L aresteze.

7:33 Cuvintele din versetul 33 au fost adresate, evident, aprozilor care au venit să-L aresteze, dar şi fariseilor şi oamenilor în general. Domnul Isus nu a şovăit deloc cu privire la afirmaţiile făcute de El anterior, cu privire la identitatea Sa. Ba dimpotrivă, El a întărit şi mai mult aceste declaraţii, amintindu-le că nu va mai fi văzut în mijlocul lor decât pentru puţină vreme, după care Se va întoarce la Tatăl, care L-a trimis. Negreşit asta i-a întărâtat şi mai mult pe farisei.

7:34 Va veni ziua când fariseii Îl vor căuta şi nu-L vor mai găsi. Va veni în viaţa lor ziua în care vor avea nevoie de un Mântuitor, dar va fi prea târziu. El Se va fi întors în cer şi, din pricina necredinţei şi răutăţii lor, ei nu I se vor putea alătura Lui acolo.

Cuvintele din versetul acesta sunt încărcate de o semnificaţie cu totul solemnă. Ele ne amintesc că există posibilitatea ca cineva să piardă prilejul de a fi mântuit. Oamenii au astăzi prilejul să fie mântuiţi. Dacă resping acest prilej, s-ar putea să nu-l mai aibă niciodată.

7:35 Iudeii nu au înţeles sensul cuvintelor Domnului. Ei nu şi-au dat seama că El se va întoarce în cer. Ei au crezut că El va pleca, probabil, într-un nou turneu de predicare şi de slujire a iudeilor împrăştiaţi în rândurile grecilor, crezând că poate chiar îi va învăţa şi pe greci.

7:36 Din nou ei îşi exprimă mirarea faţă de cuvintele Sale. Ce a vrut El să spună când a zis că Îl vor căuta şi nu-L vor găsi? Unde S-ar putea duce, fără să poată fi urmat de ei?

Iudeii au ilustrat prin această întrebare totala stare de orbire spirituală, în care i-a adus necredinţa lor. Nu există beznă mai întunecată decât aceea ce sălăşluieşte în inima celui care refuză să-L accepte pe Domnul Isus.

Chiar în zilele noastre întâlnim expresia (în engleză, n.tr.) „nu e orb mai mare decât cel ce refuză să vadă“ – caz identic cu cel prezentat aici. Oamenii aceştia nu voiau să-L accepte pe Domnul Isus şi, prin urmare, nu puteau să facă acest lucru.
Pagini Crestine,Dusmania fariseilor,Pagini Crestine,Dusmania fariseilor,Pagini Crestine,Dusmania fariseilor,Pagini Crestine,Dusmania fariseilor,Pagini Crestine,Dusmania fariseilor,Pagini Crestine,Dusmania fariseilor