Isus la Sărbătoarea Corturilor

Isus la Sarbatoarea Corturilor

Ioan 7:10-31

10. După ce s-au suit fraţii Lui la praznic, S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns.
11. Iudeii Îl căutau în timpul praznicului şi ziceau: „Unde este?”
12. Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un Om bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce poporul în rătăcire.”
13. Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.
14. Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Şi învăţa norodul.
15. Iudeii se mirau şi ziceau: „Cum are Omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?”
16. Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui care M-a trimis pe Mine.
17. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine.
18. Cine vorbeşte de la sine caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat şi în El nu este neadevăr.
19. Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuşi nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă omorâţi?”
20. Mulţimea I-a răspuns: „Ai drac. Cine caută să Te omoare?”
21. Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut şi toţi vă miraţi de ea.
22. Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi -, şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Saba tului.
23. Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea, pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua Sabatului?
24. Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.”
25. Nişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El Acela pe care caută ei să-L omoare?
26. Şi totuşi iată că vorbeşte pe faţă şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva, într-adevăr, cei mai mari știu că El este Cristosul?
27. Dar noi ştim de unde este Omul acesta; însă, când va veni Cristosul, nimeni nu va şti de unde este.”
28. Şi Isus, pe când învăţa pe norod în Templu, striga: „Mă cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde sunt! Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci Cel ce M-a trimis este adevărat şi voi nu-L cunoaşteţi.
29. Eu Îl cunosc, căci vin de la El şi El M-a trimis.”
30. Ei căutau deci să-L prindă; şi nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.
31. Mulţi din norod au crezut în El şi ziceau: „Când va veni Cristosul, va face mai multe semne decât a făcut Omul acesta?”

Comentariu de text

Isus îi învaţă pe oameni în templu (7:10-31)

7:10 La câtva timp după ce s-au suit fraţii Lui la Ierusalim, Domnul Isus s-a deplasat şi El, în linişte, într-acolo. Ca iudeu devotat, El dorea să participe la acest praznic. Dar ca Fiul ascultător al lui Dumnezeu, El nu putea face acest lucru pe faţă, ci numai în secret.

7:11 Iudeii care Îl căutau la praznic erau negreşit dregătorii ce voiau să-L ucidă. Când au întrebat: „Unde este El?“ nu au făcut-o pentru că ar fi dorit să I se închine, ci, mai degrabă, pentru a-L distruge.

7:12 Este clar că prezenţa Domnului crea o mare senzaţie în rândul mulţimilor. În grad tot mai covârşitor, minunile pe care le săvârşea El îi obligau pe oameni să se hotărască în inima lor cu privire la identitatea Lui. Cu ocazia sărbătoririi praznicului cortului din anul acesta între oameni circula întrebarea dacă El este un profet adevărat sau unul fals. Unii ziceau că este bun; alţii ziceau: „Nu, ci amăgeşte mulţimea“.

7:13 Opoziţia conducătorilor iudei faţă de Isus devenise între timp atât de intensă, încât nimeni nu îndrăznea să vorbească pe faţă despre El. Negreşit mulţi dintre oamenii de rând au recunoscut în El pe adevăratul Mesia al Israelului, dar nu îndrăzneau să iasă la lumină şi să afirme acest lucru pe faţă, temându-se că vor fi persecutaţi de liderii evrei.

7:14 Sărbătoarea Corturilor dura câteva zile. Cam pe la mijlocul ei, Isus S-a suit în zona din exteriorul templului (cunoscută sub denumirea de „pridvorul“, unde li se permitea oamenilor să se asocieze) şi acolo i-a învăţat.

7:15 Cei care L-a auzit pe Mântuitorul se mirau. Negreşit ceea ce i-a impresionat cel mai mult a fost cunoaşterea de către El a Vechiului Testament, ei fiind însă impresionaţi şi de gradul extrem de cuprinzător al erudiţiei Sale şi de talentul de a-i învăţa pe oameni. Ei ştiau că Isus nu frecventase nici una din marile şcoli religioase ale vremii şi nu puteau pricepe deloc cum a dobândit educaţia extraordinară pe care, evident, o poseda.

Lumea continuă să se mire şi adesea să se plângă atunci când descoperă credincioşi ce nu au frecventat seminare teologice, dar care sunt capabili să predice şi să predea din Cuvântul lui Dumnezeu.

7:16 Şi aici suntem confruntaţi cu scena minunată în care Domnul a refuzat să-Şi asume vreun merit pentru El Însuşi, dându-I, în schimb, toată slava Tatălui Său. Isus a răspuns simplu că învăţătura Lui nu-I aparţinea, ci că venea de la Cel care L-a trimis. Tot ce rostea Domnul şi-i învăţa pe oameni provenea de la Tatăl, fiind exact lucrurile pe care I-a spus El să le rostească şi să le predea. El nu acţiona independent de Tatăl.

7:17 Dacă iudeii ar fi dorit cu adevărat să afle dacă mesajul Lui era adevărat sau nu, ar fi fost uşor să obţină răspunsul. Dacă cineva doreşte cu adevărat să facă voia lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îi va descoperi dacă învăţăturile lui Cristos sunt divine sau dacă Domnul a vorbit doar de la Sine, predând doar ceea ce-L interesa pe El.

Găsim aici o minunată făgăduinţă pentru toţi cei care caută cu sinceritate adevărul. Dacă este cineva sincer şi doreşte să cunoască adevărul, Dumnezeu i-l va revela. „Ascultarea este organul cunoaşterii spirituale“.

7:18 Oricine vorbeşte de la sine, adică după voia lui, caută slava lui însuşi. Dar nu aşa era cu Domnul Isus. El căuta slava Tatălui Care L-a trimis. Întrucât motivele Sale erau de o puritate absolută, mesajul Lui era absolut adevărat. În El nu era nici o nedreptate.

Isus este Singurul despre care se pot spune vreodată asemenea lucruri. Toţi ceilalţi învăţători au predat un mesaj în care, în mod inevitabil, s-au strecurat unele motive egoiste. Fiecare slujitor adevărat al Domnului trebuie să dorească din răsputeri ca să-L slăvească pe Dumnezeu, mai degrabă decât pe sine însuşi, prin slujirea sa.

7:19 Domnul aduce o acuzaţie directă împotriva iudeilor, în acest verset. El le aminteşte astfel că Moise le-a dat legea. Ei se făleau cu faptul că erau deţinătorii legii, dar uitau că simpla posedare a legii nu le conferea nici o virtute. Legea pretindea ascultare de preceptele sau poruncile ei.

Deşi ei se făleau cu legea, evident nici unul din ei n-o respecta, deoarece, chiar în acele momente căutau să-L ucidă pe Domnul Isus. Or, legea interzicea în mod expres uciderea. Ei călcau legea în înseşi intenţiile lor faţă de Domnul Isus Cristos.

7:20 Oamenii au simţit tăişul ascuţit al acuzaţiei lui Isus, dar, în loc să recunoască că are dreptate, au început să se poarte abuziv faţă de El, spunând că e posedat de un demon şi negând că vreunul din ei ar căuta să-L omoare.

7:21 Isus Se referă acum la vindecarea neputinciosului de la scăldătoarea Betesda – acea minune care a stârnit ura conducătorilor iudei împotriva Sa, constituind momentul decisiv al conturării complotului lor de a-L ucide. Domnul le-a amintit că El a săvârşit o lucrare şi ei toţi s-au mirat de ea, dar nu cu admiraţie, ci mai degrabă fiind şocaţi de faptul că a putut săvârşi această faptă în ziua de sabat.

7:22 Legea lui Moise poruncea ca orice copil de parte bărbătească să fie tăiat împrejur la opt zile după naştere (De fapt, circumcizia nu a avut obârşia odată cu apariţia lui Moise, ea fiind practicată de „părinţi“, adică de Avraam, Isaac, Iacov şi alţii.) Chiar dacă ziua a opta cădea de sabat, iudeii nu considerau că este greşit să facă circumcizia băieţelului, considerând actul drept o lucrare absolut necesară, pe care Domnul o îngăduia.

7:23 Dacă tăiau împrejur un copilaş în ziua de sabat, pentru a respecta legea lui Moise privitoare la circumcizie, de ce-I băgau atunci de vină Domnului Isus că l-a vindecat deplin pe un om în ziua de sabat? Dacă legea permitea înfăptuirea unei fapte absolut necesare în sabat, oare nu îngăduia şi săvârşirea unei fapte de milostenie?

Circumcizia este o intervenţie chirurgicală minoră, ce se efectuează la copilul de parte bărbătească. Evident, este o operaţie dureroasă, iar beneficiile ei sunt minime, pe plan fizic. În contrast cu aceasta, Domnul Isus a vindecat complet un om în ziua de sabat, iar iudeii I-au băgat de vină pentru asta.

7:24 Problema iudeilor consta în faptul că judecau lucrurile după înfăţişarea lor exterioară, şi nu după adevărata realitate lăuntrică. Judecata lor nu era dreaptă. Lucrări care li se păreau absolut legitime, atunci când erau înfăptuite de ei, le considerau total greşite, când erau săvârşite de Domnul.

Natura omenească întotdeauna tinde să judece după vedere, mai degrabă decât în funcţie de adevărata realitate. Domnul Isus nu călcase legea lui Moise, ci ei înşişi o călcau, prin ura lor oarbă şi total lipsită de temei împotriva Lui.

7:25 Între timp, la Ierusalim a ajuns un fapt binecunoscut că liderii iudei complotau împotriva Mântuitorului. Unii din oamenii simpli din cetate se întrebau dacă El este Cel pe care-L urmăreau dregătorii.

7:26 Ei nu puteau pricepe cum de I se permitea Domnului Isus să vorbească atât de liber şi de îndrăzneţ. Dacă dregătorii Îl urau atât de mult cât lăsaseră să se înţeleagă, cum se face că Îl lăsau să continue misiunea? Să se fi datorat acest lucru faptului că între timp şi-au dat seama că este cu adevărat Mesia, cel care declarase El singur că este?

7:27 Cei care nu credeau că Isus este Mesia credeau că ştiu de unde provine El. Ei credeau că El e din Nazaret. Pe mama Lui o cunoşteau şi trăiau cu impresia că tatăl lui era Iosif.

Între iudeii din vremea aceea persista convingerea că atunci când va veni Mesia, faptul se va petrece subit şi misterios. Ei erau în totală necunoştinţă de cauză cu privire la faptul că El Se va naşte ca un copilaş mic, urmând apoi procesul normal al dezvoltării şi atingerii maturităţii.

Se cuvenea însă ca ei să ştie din Vechiul Testament că El se va naşte la Betleem, şi nu să manifeste această atitudine de totală ignoranţă faţă de aceste amănunte de preţ privitoare la venirea lui Mesia. Acesta e motivul pentru care au declarat: „Când va veni Cristosul, nimeni nu va şti de unde este“.

7:28 În acest punct Isus a strigat către oamenii care se adunaseră şi audiau conversaţia. Despre aceştia Domnul spune că Îl cunosc şi că ştiu de unde a venit – desigur, prin asta înţelegându-se că Îl cunoşteau doar ca Om, ca Isus din Nazaret. Dar nu ştiau că El era în acelaşi timp Dumnezeu – fapt pe care li-l explică El în restul versetului.

În ce priveşte umanitatea Lui, El a locuit la Nazaret. Dar ei trebuiau să-şi dea seama şi de faptul că El nu a venit de la Sine, ci că a fost trimis de Dumnezeu Tatăl, pe care oamenii aceştia nu-L cunoşteau. Prin aceste cuvinte, Domnul Isus S-a declarat egal cu Dumnezeu. El nu a venit de la El Însuşi, adică având doar propria Sa autoritate sau ca să-Şi facă propria Sa voie. Mai degrabă, El a fost trimis în lume de Dumnezeul adevărat, Dumnezeu pe care ei nu-L cunoşteau.

7:29 Dar El Îl cunoştea. El a locuit cu Dumnezeu din veşniciile veşniciilor şi a fost egal cu Dumnezeu Tatăl în toate privinţele. Aşadar, atunci când Domnul a spus că El este de la Dumnezeu, El nu a afirmat doar că a fost trimis de la Dumnezeu, ci că a locuit dintotdeauna cu Dumnezeu şi că este egal cu El în toate aspectele. Prin sintagma: „El M-a trimis“ Domnul a afirmat în termenii cei mai clari cu putinţă că El este Cristosul lui Dumnezeu, Unsul, pe Care Dumnezeu L-a trimis în lume să realizeze lucrarea de răscumpărare.

7:30 Iudeii au înţeles sensul cuvintelor lui Isus şi şi-au dat seama că El S-a declarat a fi Mesia. Ei au considerat această declaraţie o blasfemie şi au încercat să-L aresteze, dar nu au putut pune mâna pe El fiindcă nu venise încă ceasul. Puterea lui Dumnezeu L-a păzit pe Domnul Isus de uneltirile mârşave ale oamenilor, până când a sosit timpul ca El să fie adus ca jertfă pentru păcat.

7:31 În realitate, mulţi din popor au crezut în Domnul Isus. Ne-ar place să credem că au fost pătrunşi de o credinţă autentică. Iată cum gândeau ei: Ce ar mai putea face Isus ca să dovedească că este Mesia? Când va veni Cristosul – în cazul în care Isus nu este Mesia – va putea El săvârşi semne mai numeroase şi mai minunate decât cele făcute de Isus? Evident, din felul cum au formulat întrebarea, ei au crezut că minunile lui Isus au avut drept scop să dovedească că El este Mesia cel adevărat.
Pagini Crestine,Isus la Sarbatoarea Corturilor,Pagini Crestine,Isus la Sarbatoarea Corturilor,Pagini Crestine,Isus la Sarbatoarea Corturilor,Pagini Crestine,Isus la Sarbatoarea Corturilor,Pagini Crestine,Isus la Sarbatoarea Corturilor,Pagini Crestine,Isus la Sarbatoarea Corturilor,Pagini Crestine,Isus la Sarbatoarea Corturilor,Pagini Crestine,Isus la Sarbatoarea Corturilor,Pagini Crestine,Isus la Sarbatoarea Corturilor,Pagini Crestine,Isus la Sarbatoarea Corturilor,Pagini Crestine,Isus la Sarbatoarea Corturilor,Pagini Crestine,Isus la Sarbatoarea Corturilor