Necredința fraților lui Isus

Necredinta fratilor lui Isus

Ioan 7:1-9

1. După aceea, Isus străbătea Galileea; nu voia să meargă în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare.
2. Şi sărbătoarea iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape.
3. Fraţii Lui I-au zis: „Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci.
4. Nimeni nu face ceva în ascuns, când caută să se facă cunoscut: dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.”
5. Căci nici fraţii Lui nu credeau în El.
6. Isus le-a zis: „Vremea Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică.
7. Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.
8. Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea.”
9. După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea.

Comentariu de text

Isus Îşi mustră fraţii (7:1-9)

7:1 Între capitolele 6 şi 7 există un hiat de vreo câteva luni. Isus a rămas în Galileea. El nu voia să stea în Iudeea, unde se afla sediul iudeilor, deoarece aceştia căutau să-L omoare. Există un consens aproape unanim asupra faptului că iudeii menţionaţi în acest verset au fost liderii sau dregătorii naţiunii. Ei Îl urau pe Domnul Isus cel mai aprig şi căutau un prilej de a-L omorî.

7:2 Sărbătoarea Corturilor era unul din evenimentele importante din calendarul iudaic, ce cădea în perioada secerişului, celebrând faptul că iudeii au trăit în adăposturi temporare sau colibe după ce au ieşit din Egipt. Era o sărbătoare plină de veselie şi bucurie, care anticipa momentul venirii lui Mesia, când El avea să domnească peste Israel, salvându-i pe israeliţi şi dându-le prilejul de a trăi în pace şi prosperitate.

7:3 Fraţii Domnului amintiţi în versetul 3 i s-au născut probabil Mariei după naşterea lui Isus (unii îi numesc verişori sau rude îndepărtate). Dar indiferent cât de mare era gradul de înrudire cu Domnul Isus, fapt e că asta nu le conferea automat calitatea de oameni mântuiţi.

Ei nu credeau cu adevărat în Domnul Isus şi-i găsim aici spunându-I să se ducă la Ierusalim, de Sărbătoarea Corturilor, pentru a face unele minuni, dându-le ucenicilor prilejul să vadă ce face. Ucenicii din acest verset nu erau cei doisprezece, ci mai degrabă cei care mărturisiseră că sunt adepţii Domnului Isus în Iudeea.

Deşi ei n-au crezut în El, au dorit ca El să se manifeste pe faţă. Poate că doreau să aibă parte de o parte din această atenţie, ca rude ale unui personaj renumit. Sau şi mai probabil este că Îl invidiau pentru faima Sa şi L-au îndemnat să meargă în Iudeea, în speranţa că acolo ar putea fi ucis.

7:4 Poate că aceste cuvinte au fost rostite pe un ton sarcastic. Din spusele rudelor Sale reiese că acestea credeau că Domnul caută să-Şi atragă publicitate.

Ce alt motiv L-ar fi determinat să facă toate aceste minuni în Galileea, dacă nu acela de a deveni renumit? – şi-au spus aceşti oameni. „Acum a venit prilejul Tău“, păreau ei să spună. „Te-ai străduit să devii renumit. Prin urmare, acum e momentul să Te duci la Ierusalim, când se ţine sărbătoarea corturilor la care vor participa sute de oameni şi astfel vei avea prilejul de a face minuni pentru ei. Galileea este un loc mult prea retras, unde minunile pe care le faci sunt făcute, practic, în secret. Cum poţi să procedezi astfel, când noi ştim că vrei să devii binecunoscut?“, la care au adăugat: „Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii“.

Ei par să gândească în felul următor: „Dacă eşti cu adevărat Mesia şi dacă faci aceste minuni pentru a o dovedi, atunci de ce să nu aduci aceste mărturii acolo unde vor avea efect maxim, adică în Iudeea?“

7:5 Fraţii Lui nu aveau nici o dorinţă sinceră de a-L vedea proslăvit. Ei nu credeau cu adevărat că El este Mesia, nici nu erau dispuşi să-şi pună încrederea în El. Cuvintele lor au fost pline de sarcasm. Inimile lor nu erau puse în ordine cu Domnul. Cât de amară trebuie să fi fost pentru Domnul constatarea că proprii Lui fraţi se îndoiau de cuvintele şi de faptele Lui! Şi totuşi, în viaţă exact aşa se petrec lucrurile, când adesea cei mai apropiaţi şi dragi lor se opun celor care Îl slujesc cu credincioşie pe Dumnezeu.

7:6 Viaţa Domnului s-a desfăşurat în perfectă ordine, de la început până la sfârşit. Fiecare zi şi fiecare pas pe care l-a făcut – toate au fost făcute în concordanţă cu un plan prestabilit. Prilejul nimerit pentru a Se manifesta deschis lumii nu sosise încă. El ştia exact ce-L aştepta şi că nu este voia lui Dumnezeu ca El să se ducă la Ierusalim în acest punct şi să se prezinte public.

Dar El le-a amintit fraţilor Săi că vremea lor sosise, că prilejul pentru ei era deja nimerit. Ei îşi trăiau viaţa în funcţie de dorinţele şi pornirile lor proprii, şi nu în ascultare de voia lui Dumnezeu. Ei puteau să-şi croiască, după bunul plac, planurile de voiaj, deoarece ei nu voiau să facă decât voia lor proprie.

7:7 Lumea nu putea să-i urască pe fraţii Domnului, deoarece ei îi aparţineau. Ei s-au situat de partea lumii, împotriva lui Isus. Întreaga lor viaţă era în armonie cu mersul lumii.

Lumea din acest verset se referă la sistemul clădit de om, în care nu există loc pentru Dumnezeu şi pentru Cristosul Său: lumea culturii, a artei, a educaţiei sau a religiei. Şi în textul nostru, Iudeea reprezenta sediul lumii, în ipostaza ei religioasă, deoarece dregătorii iudeilor din Iudeea erau cei care-L urau pe Cristos cel mai intens.

Lumea Îl ura pe Cristos pentru că El a mărturisit cu privire la faptul că faptele ei erau rele. Ce trist comentariu asupra naturii depravate a omului este să constatăm că atunci când un Om fără păcat şi fără pată a venit în lume, lumea a căutat să-L ucidă!

Perfecţiunea vieţii lui Cristos scotea în evidenţă marcanta imperfecţiune a tuturor celorlalţi oameni. Aşa după cum linia dreaptă pune în evidenţă strâmbătatea unei linii în zigzag, tot aşa venirea Domnului în această lume a avut drept scop şi dezvăluirea omului în toată păcătoşenia lui. Dar omul nu a putut suferi să fie astfel demascat. În loc să se pocăiască şi să-I ceară lui Dumnezeu îndurare, el a căutat să-L distrugă pe Cel care i-a descoperit păcatul.

Iată ce spune F.B. Meyer în această privinţă.

Vai, cât de groaznică trebuie să fie mustrarea pe care o poate administra Iubirea Întrupată, când afirmă, aşa cum a făcut-o în zilele când era pe acest pământ, despre unii: „Lumea nu vă poate urî“. A nu fi urât de lume; a fi flatat şi gâdilat de lume este una din cele mai groaznice posturi în care se poate găsi un creştin.

„Cu ce am greşit, de au ajuns să mă vorbească de bine?“ spunea odată unul din înţelepţii din vechime. Absenţa urii lumii faţă de noi dovedeşte că nu depunem mărturie prin viaţa noastră că faptele ei sunt rele. Căldura iubirii pe care ne-o acordă lumea dovedeşte că îi aparţinem.

Prietenia cu lumea este duşmănie cu Dumnezeu. Prin urmare, oricine vrea să fie prietenul lumii este duşmanul lui Dumnezeu (Ioan 7:7; 15:19; Iacov 4:4).

7:8 Domnul le-a spus fraţilor Săi să se ducă la această sărbătoare – ceea ce relevă un alt aspect trist, prezentându-i pe fraţii Lui în postura de oameni care se pretindeau a fi religioşi, ca unii care ţineau cu tot dinadinsul să respecte Sărbătoarea Corturilor. Dar Cristosul lui Dumnezeu Se afla în tot acest timp chiar în mijlocul lor, ei fiind însă total lipsiţi de iubire reală pentru El.

Omul e foarte ataşat de ritualurile religioase, deoarece pe acestea le poate îndeplini mecanic, fără nici un interes pornit din inimă. De îndată ce l-ai pus însă faţă în faţă cu Persoana lui Cristos, se va simţi stingherit.

Isus a spus că nu se suie încă la acest praznic pentru că vremea Lui nu a sosit încă deplin. El nu a spus că nu se va duce deloc la praznic, întrucât aflăm din versetul 10 că S-a dus totuşi. Mai degrabă, El a vrut să spună că nu se va duce cu fraţii Lui şi nu va prilejui o manifestare publică, căci nu sosise timpul pentru aceasta. Când Se va duce, Se va duce în linişte, cu minimum de publicitate.

7:9 Şi astfel Domnul a rămas în Galileea după ce fraţii Lui s-au suit la praznic. Ei L-au lăsat în urmă pe Cel care putea să le dea toată bucuria şi veselia pe care le simboliza Sărbătoarea Corturilor.
Pagini Crestine,Necredinta fratilor lui Isus,Pagini Crestine,Necredinta fratilor lui Isus,Pagini Crestine,Necredinta fratilor lui Isus,Pagini Crestine,Necredinta fratilor lui Isus,Pagini Crestine,Necredinta fratilor lui Isus,Pagini Crestine,Necredinta fratilor lui Isus,Pagini Crestine,Necredinta fratilor lui Isus,Pagini Crestine,Necredinta fratilor lui Isus,Pagini Crestine,Necredinta fratilor lui Isus