Pavel înaintea Sinedriului

Pavel inaintea Sinedriului

Faptele Apostolilor 22:22-30; 23:1-11

22. Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul şi au zis: „Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!”
23. Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele şi azvârleau cu ţărână în văzduh.
24. Căpitanul a poruncit să-l ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui.
25. Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis centurionului care era de faţă: „Vă este îngăduit să bateţi pe un roman care nu este condamnat?”
26. La auzul acestor cuvinte, centurionul s-a dus să dea de ştire căpitanului şi a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman.”
27. Şi, când a venit căpitanul, i-a zis lui Pavel: „Spune-mi, eşti roman?” „Da”, i-a răspuns el.
28. Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta.” „Eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman.”
29. Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească; ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, sa temut pentru că-l legase.

Pavel înaintea Sinedriului

30. A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot Sinedriul; apoi, l-a adus pe Pavel jos şi l-a pus înaintea lor.

Capitolul 23

1. Pavel privind ţintă la Sinedriu a zis: „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta…”
2. Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură.
3. Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu stai să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii!”
4. Cei ce stăteau lângă el, i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?”
5. Şi Pavel a zis: „N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: „Pe mai-marele norodului tău să nu-l vorbeşti de rău.”
6. Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin Sinedriu: „Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii în învierea morţilor sunt dat în judecată.”
7. Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînţelegere între farisei şi saduchei şi adunarea s-a dezbinat.
8. Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă.
9. S-a făcut o mare zarvă; şi câţiva cărturari din partida fariseilor, s-au ridicat în picioare, au început o ceartă aprinsă şi au zis: „Noi nu găsim nici o vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger…?”
10. Fiindcă cearta creştea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se coboare să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în fortăreaţă.
11. În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.”

Comentariu de text

22:22, 23 Până în acest punct iudeii l-au ascultat pe Pavel în linişte. Dar de îndată ce a spus că se va duce la Neamuri cu Evanghelia, în inimile lor s-a stârnit un val de gelozie şi ură. Strigând plini de furie, cuprinşi de nebunie, ei au cerut moartea lui Pavel.

22:24, 25 Când comandantul a văzut furia oarbă ce-i stăpânea, a concluzionat că Pavel trebuie neapărat să se fi făcut vinovat de vreun delict grav. Se pare că n-a înţeles mesajul lui Pavel, deoarece a fost rostit în aramaică şi astfel s-a decis să smulgă de la el o mărturisire, supunându-l pe apostol la cazne.

Prin urmare, a poruncit ca deţinutul să fie dus în cazarmă şi legat pentru a fi biciuit. Pe când aveau loc aceste pregătiri, Pavel l-a întrebat în surdină pe sutaş dacă era legal să-l biciuiască pe un cetăţean roman, înainte ca acesta să fi fost condamnat. În realitate, nu era legal nici măcar să-l legi pe un cetăţean roman, înainte de a i se fi dovedit vinovăţia – darămite să-l biciuieşti! Asta era o infracţiune foarte gravă.

22:26 Sutaşul s-a dus repede şi i-a spus comandantului să aibă grijă ce-i face lui Pavel, deoarece omul acesta este cetăţean roman.

22:27, 28 La auzul acestor cuvinte, comandantul a venit degrabă la Pavel şi a aflat că, într-adevăr, este cetăţean roman. Pe vremea aceea, cineva putea deveni cetăţean roman în trei moduri: Mai întâi, cetăţenia putea fi acordată cuiva prin decret imperial, pentru prestarea unor servicii, etc. În al doilea rând, cineva putea fi cetăţean roman prin naştere – cum era cazul lui Pavel, care se născuse în Tars, oraş liber din cadrul imperiului roman. Tatăl lui era cetăţean roman. În al treilea rând, cetăţenia putea fi cumpărată, cu un preţ foarte piperat. Aşa dobândise comandantul cetăţenia, achitând o sumă foarte mare de bani.

22:29 Dezvăluirea faptului că Pavel era cetăţean roman a determinat contramandarea ordinului de biciuire a apostolului, sădind frică în sufletul autorităţilor locale.

22:30 Comandantul era însă foarte dornic să ştie bine pentru ce este acuzat Pavel de iudei. În acelaşi timp, el era hotărât să dea curs procedurilor legale, într-o manieră conformă cu legea. Prin urmare, a doua zi după tulburările din Ierusalim, a dat ordin ca Pavel să fie scos din închisoare şi adus înaintea preoţilor celor mai de seamă şi a Sinedriului.

23:1, 2 Stând înaintea Sinedriului, Pavel şi-a prefaţat remarcile cu o declaraţie de principiu, conform căreia toată viaţa şi-a trăit-o având conştiinţa curată. Marele preot Anania s-a înfuriat la auzul acestor cuvinte. Negreşit, el îl considera pe Pavel apostat de la religia iudaică, renegat şi trădător. Cum putea cineva – se întreba el – care s-a lepădat de iudaism, îmbrăţişând creştinismul, să mai pretindă o asemenea nevinovăţie? Aşa se explică de ce marele preot a poruncit ca deţinutul să fie lovit peste gură. Desigur, a fost un gest cât se poate de nedrept, având în vedere că procesul abia începuse.

23:3 Pavel a ripostat, spunându-i lui Anania că şi Dumnezeu îl va lovi pe el, pentru că era un zid văruit! Cu alte cuvinte, în exterior, marele preot părea neprihănit şi drept, dar în lăuntrul său era plin de stricăciune. Susţinând sus şi tare că-i judecă pe alţii după lege, iată că în acest caz a poruncit ca Pavel să fie lovit contrar legii.

23:4 Cei care stăteau în jurul lui Pavel au fost şocaţi să audă mustrarea rostită de el. Oare nu-şi dădea el seama că stă de vorbă cu marele preot? – s-au întrebat ei.

23:5 Nu ştim din ce cauză, Pavel nu şi-a dat seama că se afla în faţa marelui preot Anania. Sinedriul fusese convocat în mare grabă şi poate că Anania nu era îmbrăcat cu veşmintele sale oficiale. S-ar putea chiar să nu fi stat în jilţul rezervat marelui preot. Sau poate că vederea şubrezită a lui Pavel l-a împiedicat să-l recunoască. Indiferent care va fi fost explicaţia, Pavel nu a vorbit de rău în mod intenţionat un dregător numit în funcţie după legile ţării. Imediat el şi-a cerut scuze, citând textul de la Exod 22:28: „Pe mai-marele poporului tău să nu-l vorbeşti de rău“.

23:6 Sesizând din discuţiile ce au avut loc în sala de judecată că între saduchei şi farisei existau dezacorduri, apostolul s-a hotărât să sporească şi mai mult prăpastia dintre aceste grupări, declarându-se fariseu care fusese dat în judecată pentru credinţa sa în învierea morţilor. Saducheii, desigur, tăgăduiau învierea, precum şi existenţa duhurilor şi a îngerilor. În schimb, fariseii, fiind foarte ortodocşi în convingeri, credeau în ambele elemente.

Pavel a fost criticat de unii pentru că s-a folosit aici de o stratagemă omenească pentru a crea dezbinare în rândul ascultătorilor săi. „Nu putem scăpa“, scrie A. J. Pollock, „de convingerea că Pavel a greşit atunci când s-a declarat fariseu, recurgând la acest avantaj strategic pentru a semăna dezbinare între saduchei şi farisei“.

23:7-9 Indiferent de temeinicia sau netemeinicia acţiunii sale, cuvintele apostolului au provocat disensiuni între farisei şi saduchei, stârnind o ceartă aprinsă. Unii dintre cărturarii fariseilor au apărat nevinovăţia lui Pavel, spunând, de fapt: „Ce importanţă are, dacă un duh sau un înger i-a vorbit?“

23:10 Controversa dintre cele două facţiuni rivale s-a încins atât de mult, încât comandantul a poruncit ostaşilor să-l scoată pe apostol, sub escortă, din sala de judecată şi să-l aducă înapoi la cazarmă.

23:11 În noaptea următoare, Domnul Isus i s-a arătat personal lui Pavel în închisoare, spunându-i: „Îndrăzneşte, Pavel, căci după cum ai mărturisit despre Mine la Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi la Roma“.

E uimitor să constatăm că într-un text în care acţiunile apostolului au fost supuse unor critici destul de acute, Domnul îl elogiază personal pentru că I-a fost martor credincios la Ierusalim! Nici un cuvânt de critică sau reproş nu s-a auzit de pe buzele Mântuitorului, ci numai elogii şi făgăduinţe. Slujirea lui Pavel nu s-a sfârşit încă. După cum fusese credincios la Ierusalim, tot aşa el va aduce mărturie pentru Cristos la Roma.
Pagini Crestine,Pavel inaintea Sinedriului,Pagini Crestine,Pavel inaintea Sinedriului,Pagini Crestine,Pavel inaintea Sinedriului,Pagini Crestine,Pavel inaintea Sinedriului,Pagini Crestine,Pavel inaintea Sinedriului,Pagini Crestine,Pavel inaintea Sinedriului,Pagini Crestine,Pavel inaintea Sinedriului,Pagini Crestine,Pavel inaintea Sinedriului,Pagini Crestine,Pavel inaintea Sinedriului