Împăratul Agripa la Cezareea

Imparatul Agripa la Cezareea

Faptele Apostolilor 25:13-27

13. După câteva zile, împăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezareea, ca să-i ureze de bine lui Festus.
14. Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel; şi a zis: „Felix a lăsat în temniţă un om,
15. împotriva căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă şi bătrânii iudeilor şi i-au cerut condamnarea.
16. Le-am răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea nici un om la moarte, înainte ca acuzatul să fi fost pus faţă în faţă cu acuzatorii lui şi să fi avut posibilitatea să se apere de lucrurile de care este învinuit.
17. Ei au venit deci aici; şi, fără întârziere, am stat a doua zi pe scaunul meu de judecător şi am poruncit să-l aducă pe omul acesta.
18. Acuzatorii, când s-au înfăţişat, nu l-au învinuit de nici unul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu.
19. Aveau împotriva lui numai nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus, care a murit şi despre care Pavel spunea că este viu.
20. Fiindcă nu ştiam ce hotărâre să iau în pricina aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.
21. Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie reţinută ca să fie supusă judecăţii împăratului; şi am poruncit să fie păzit până ce-l voi trimite la Cezar.”
22. Agripa a zis lui Festus: „Aş vrea să aud şi eu pe omul acela.” „Mâine”, a răspuns Festus, „îl vei auzi.”
23. A doua zi deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală şi au intrat în sala de audieri împreună cu căpitanii şi cu oamenii de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.
24. Atunci Festus a zis: „Împărate Agripa şi voi toţi care sunteţi de faţă cu noi; uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată mulţimea iudeilor m-a rugat în Ierusalim şi aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască.
25. Fiindcă am înţeles că n-a făcut nimic vrednic de moarte şi fiindcă el însuși a cerut să fie judecat de Cezar, am hotărât să-l trimit.
26. Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el; de aceea l-am adus înaintea voastră şi mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie.
27. Căci mi se pare fără noimă să trimit un întemniţat, fără să arăt de ce este învinuit.”

Comentariu de text

25:13 La câtva timp după aceasta, regele Irod Agripa al doilea şi soţia sa, Berenice au sosit la Cezareea, ca să-l felicite pe Festus pentru numirea sa în noul post. Agripa era fiul lui Agripa Întâiul, cel care îl ucisese pe Iacov şi-l întemniţase pe Petru (Fapte 12). Sora acestuia era de o frumuseţe neobişnuită. Deşi istoricii îi atribuie o reputaţie nu prea strălucită, imputându-i că ar fi avut relaţii cu fratele ei, Noul Testament nu ne dezvăluie nici un amănunt despre caracterul ei.

25:14-16 În timpul şederii lor îndelungate la Cezareea, Festus s-a decis să-i comunice lui Agripa problema cu care era confruntat în legătură cu deţinutul numit Pavel. Mai întâi el a relatat cererea brutală a iudeilor de pronunţare a unei sentinţe de condamnare a lui Pavel, în absenţa oricărei proceduri legale oficiale. Înfăţişându-se ca apărător al prescripţiilor legii, el a arătat cum a pledat în favoarea intentării unui proces, în care pârâtul să-şi poată confrunta acuzatorii, având prilejul de a se apăra.

25:17-19 Când a venit rândul judecării procesului, Festus a constatat că deţinutul nu era vinovat de nici o infracţiune împotriva imperiului, ci întreaga pricină gravita în jurul „unor chestiuni legate de religia lor şi de un anume Isus, care a murit, şi despre care Pavel a afirmat că este în viaţă“.

25:20-22 Festus a reexaminat apoi cererea lui Pavel de a se duce la Ierusalim şi a înainta apel la August (acesta fiind în acest context doar un titlu, şi nu numele propriu-zis al Cezarului). Dar asta ridica probleme evidente. Sub ce învinuire să-l trimită pe deţinut la Roma? Din moment ce Agripa era iudeu şi, deci, familiarizat cu chestiunile legate de iudaism, Festus spera să beneficieze de asistenţa acestuia în formularea unor capete de acuzare care să stea în picioare.

Referindu-se la Mântuitorul lumii, Festus L-a numit un anume Isus. Comentariul lui Bengel este demn de a fi menţionat în acest context: „Aşa se exprimă mizerabilul Festus la adresa Celui în faţa Căruia orice genunchi se va pleca!“

25:23 A doua zi s-a instituit o audiere oficială. Agripa şi Berenice au sosit cu mare pompă, intrând în auditoriu însoţiţi de comandanţii şi de oamenii cei mai distinşi ai cetăţii. Apoi a fost adus şi Pavel.

25:24-27 Festus a expus apoi din nou istoricul cazului – repetând cererile insistente ale iudeilor ca Pavel să fie dat la moarte, apoi reliefând neputinţa lui Festus de a-l găsi pe apostol vinovat de vreun delict care să merite pedeapsa cu moartea şi sfârşind cu apelul înaintat de Pavel Cezarului. Desigur, dilema cu care era confruntat Festus era următoarea: datorită apelului înaintat de Pavel, era obligat să-l trimită înaintea împăratului Nero, dar în termeni juridici, nu exista nici un temei legal pentru intentarea unui proces. Festus şi-a exprimat speranţa că Agripa îi va veni în ajutor, aici. Căci nu se cădea să trimită un deţinut fără să i se precizeze învinuirile ce i s-au adus.

Aceste proceduri au avut mai mult caracterul unei audieri, decât al unui proces propriu-zis. Iudeii nu mai erau de faţă, ca să-l poată acuza pe apostol, iar din partea lui Agripa nu se aştepta o decizie cu forţă de lege.

(citește următoarea postare ‘Pavel înaintea lui Agripa‘)

Pagini Crestine,Imparatul Agripa la Cezareea,Pagini Crestine,Imparatul Agripa la Cezareea,Pagini Crestine,Imparatul Agripa la Cezareea,Pagini Crestine,Imparatul Agripa la Cezareea,Pagini Crestine,Imparatul Agripa la Cezareea,Pagini Crestine,Imparatul Agripa la Cezareea,Pagini Crestine,Imparatul Agripa la Cezareea,Pagini Crestine,Imparatul Agripa la Cezareea