Înștiințarea lui Petru

Instiintarea lui Petru

Luca 22:31-38

31. Domnul a zis: „Simone, Simone, Satan v-a cerut să vă cearnă ca grâul.
32. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi!”
33. „Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.”
34. Şi Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până nu te vei lepăda de trei ori că Mă cunoşti.”
35. Apoi le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei.
36. Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă, de asemenea, s-o ia; şi cine n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie.
37. Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: „El a fost pus în numărul celor nelegiuiți.” Şi lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.”
38. „Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii.” Şi El le-a zis: „Destul!”

Comentariu de text

Isus prezice tăgăduirea lui Petru (22:31-34)

Acum urmează ultimul din seria de trei capitole întunecate din istoria necredinţei umane. Primul l-a constituit trădarea lui Iuda. Al doilea a fost ambiţia egoistă a ucenicilor. Acum avem laşitatea lui Petru.

22:31, 32 Repetiţia Simon, Simon relevă iubirea şi duioşia inimii lui Cristos pentru ucenicul său şovăielnic.

Satan a cerut să-i aibă pe toţi ucenicii, pentru a-i cerne ca pe grâu. Isus i s-a adresat lui Petru, reprezentantul tuturor. Dar Domnul Se rugase pentru Simon, ca să nu-i fie eclipsată credinţa. („M-am rugat pentru tine“ sunt cuvinte de o forţă extraordinară.) După ce Petru se va întoarce la El, va trebui să-i încurajeze pe fraţii lui. Această întoarcere nu se referă la mântuire, ci la revenirea dintr-o alunecare pe calea credinţei.

22:33, 34 Cu o încredere necugetată în propriile sale forţe, Petru şi-a exprimat disponibilitatea de a-L însoţi pe Isus la închisoare şi chiar la moarte. Dar lui Petru a trebuit să i se atragă atenţia că înainte de zorii zilei, el se va lepăda de trei ori de Domnul, susţinând că nici nu-L cunoaşte măcar!

În Marcu 14:30, Domnul este citat în sensul că înainte de a cânta cocoşul de două ori, Petru se va lepăda de El de trei ori. La Matei 26:34; Luca 22:34; Ioan 13:38, Domnul spune că înainte de a cânta cocoşul, Petru se va lepăda de El de trei ori. Trebuie să recunoaştem că nu este uşor să rezolvăm această contradicţie aparentă. E posibil ca nu numai un cocoş să fi cântat, ci cel puţin doi – unul în timpul nopţii, iar altul în zorii zilei. De asemenea, trebuie observat că evangheliile consemnează cel puţin şase ocazii ale tăgăduirii lui Petru.

El s-a lepădat de Cristos înaintea:

1. Unei femei tinere (Mat. 26:69, 70; Marcu 14:66-68).
2. Înaintea altei femei tinere (Mat. 26:71, 72).
3. Înaintea mulţimii care stătea afară (Mat. 26:73, 74; Marcu 14:70, 71).
4. Înaintea unui om (Luca 22:58).
5. Înaintea altui om (Luca 22:59, 60).
6. Înaintea unui slujitor al marelui preot (Ioan 18:26, 27).

Este vorba probabil de un alt om decât cei de dinainte, după cum rezultă din cuvintele rostite de el: „Oare nu te-am văzut eu în grădină cu el?“ (v. 26).

O nouă trimitere pe câmpul de lucru (22:35-38)

22:35 Anterior în lucrarea Sa, Domnul i-a trimis pe ucenici fără pungă, fără traistă şi fără sandale – adică doar cu minimum necesar. Şi totuşi, ei au mărturisit că nu au dus lipsă de nimic.

22:36 Dar acum El urma să plece de la ei, urmând ca ei să păşească într-o nouă etapă de slujire a Lui. Ei aveau să fie expuşi la sărăcie, foame şi primejdii. În aceste condiţii, va fi nevoie ca ei să se îngrijească de nevoile ivite pe parcurs. Prin urmare, va trebui ca acum să ia cu ei pungă şi traistă, iar dacă nu aveau sabie, trebuia să-şi vândă haina ca să-şi poată cumpăra o sabie.

Ce a vrut să spună Mântuitorul când i-a îndemnat pe ucenici să-şi cumpere sabie? Pare evident că nu s-ar fi putut referi la necesitatea de a folosi sabia în scopuri ofensive, împotriva altora oameni, deoarece un atare îndemn ar contrazice învăţătura Lui clară expusă în pasaje ca cele de mai jos:

„Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta… Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar lupta ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor…“ (Ioan 18:36).

„Toţi cei care scot sabia de sabie vor pieri“. (Matei 26:52).

„Iubiţi pe vrăjmaşii voştri…“ (Mat. 5:44)

„Să nu vă împotriviţi celui care vă face rău, ci, oricui te loveşte peste obrazul drept întoarce-i şi pe celălalt“ (Mat. 5:39; vezi şi 2 Cor. 10:4).

Prin urmare, ce a vrut Isus să spună când S-a referit la sabie?

1. Unii au sugerat că El S-a referit la sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu (Ef. 6:17). Lucrul acesta este posibil, dar atunci va trebui să spiritualizăm şi celelalte elemente din text, cum ar fi punga, traista şi haina.
2. Williams spune că sabia înseamnă protecţia unui guvern instituţionalizat, scoţând în evidenţă faptul că la Romani 13:4 sabia se referă la puterea magistratului.
3. Lange afirmă că sabia trebuie folosită în scopuri defensive, faţă de anumiţi oameni care ar putea să-i atace, dar nicidecum în scopuri ofensive. Numai că Matei 5:39 pare să excludă folosirea sabiei, chiar şi în scopuri defensive.
4. Unii cred că sabia trebuia folosită doar în scopul apărării de animalele sălbatice – interpretare cu totul verosimilă.

22:37 Versetul 37 explică de ce a fost necesar ca, de data aceasta, ucenicii să ia cu ei bani, traistă şi sabie. Domnul fusese cu ei până în acest punct, îngrijindu-Se de nevoile lor vremelnice. În curând El avea să plece din mijlocul lor, conform profeţiei de la Isaia 53:12. Lucrurile care-L priveau pe El aveau să fie duse la capăt, adică viaţa Lui pământească şi misiunea Lui aveau să se încheie prin faptul că El avea să fie socotit la un loc cu nelegiuiţii.

22:38 Ucenicii nu au înţeles deloc ce a vrut să spună Domnul, cum reiese din faptul că au adus două săbii, ca şi când ar fi crezut că acestea pot rezolva problemele dificile cu care aveau să fie confruntaţi în curând.

Domnul Isus a pus capăt conversaţiei, zicând: „Destul“. După câte se pare, ei au crezut că, recurgând la săbii, vor putea înfrânge eforturile duşmanilor Lui de a-L ucide – lucru care contrazicea însă total gândirea Domnului Isus.
Pagini Crestine,Instiintarea lui Petru,Pagini Crestine,Instiintarea lui Petru,Pagini Crestine,Instiintarea lui Petru,Pagini Crestine,Instiintarea lui Petru,Pagini Crestine,Instiintarea lui Petru,Pagini Crestine,Instiintarea lui Petru,Pagini Crestine,Instiintarea lui Petru,Pagini Crestine,Instiintarea lui Petru