Prigoana dezlănțuită de Irod și moartea acestuia

Prigoana dezlantuita de Irod și moartea acestuia

Faptele Apostolilor 12:1-23

1. Cam în acea vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din Biserică, ca să-i chinuiască;
2. şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
3. Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. Erau zilele praznicului Azimilor.
4. După ce l-a prins şi l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşte să-l scoată înaintea norodului.
5. Deci, Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.
6. În noaptea zilei când avea de gând Irod săl înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă.
7. Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul l-a trezit pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te repede!” Lanţurile i-au căzut jos de la mâini.
8. Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-te şi leagă-ţi încălţămintea.” Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te cu haina şi vino după mine.”
9. Petru a ieşit afară şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.
10. După ce au trecut de straja întâia şi a doua, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate şi ea li s-a deschis singură; au ieşit şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el.
11. Când şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu.”
12. După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau.
13. A bătut la uşa care dădea în pridvor; şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine este.
14. A cunoscut glasul lui Petru; şi, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii.
15. „Eşti nebună!”, i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este îngerul lui.”
16. Petru însă bătea mereu. Au deschis şi au rămas încremeniţi când l-au văzut.
17. Petru le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă şi a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor.” Apoi a ieşit şi s-a dus în alt loc.
18. Când s-a făcut ziuă, ostaşii au fost într-o mare fierbere, ca să ştie ce s-a întâmplat cu Petru.
19. Irod, după ce l-a căutat în toate părţile şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe paznici şi a poruncit să-i omoare. Apoi a coborât din Iudeea la Cezareea, ca să rămână acolo.
20. Irod era foarte mâniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într-un gând la el; şi, după ce au câştigat de partea lor pe Blast, care era mai-mare peste camera de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că ţara lor se hrănea din ţinutul împăratului.
21. Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc şi le vorbea.
22. Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!”
23. Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi.

Comentariu de text

 Prigoana dezlănţuită de Irod şi moartea acestuia (12:1-23)

12:1, 2 Între timp, au continuat fără preget atacurile dezlănţuite de Satan împotriva bisericii. De data aceasta, prigoanele au venit din partea regelui Irod – respectiv Irod cel Mare, care a fost numit rege peste Iudeea de către împăratul roman Claudiu. Irod, care ţinea foarte mult la împlinirea legii lui Moise, îşi dădea toate silinţele să fie pe placul iudeilor. Tocmai din această cauză i-a hărţuit el pe unii din biserică şi l-a omorât pe Iacov, fratele lui Ioan, cu sabia.

Acest Iacov a fost cel care i-a însoţit pe Petru şi Ioan pe Muntele Schimbării la Faţă a Domnului Isus. Mama acestuia ceruse ca cei doi fii ai ei să stea de o parte şi de alta a lui Cristos în împărăţia Sa.

Capitolul acesta ne oferă o minunată ilustraţie a modului în care Se poartă Dumnezeu cu copiii Săi. Iacov a fost omorât de către vrăjmaşul, în timp ce Petru a fost izbăvit în chip miraculos. Mintea omenească ar fi ispitită să întrebe de ce i s-a acordat lui Petru acest aparent favor. Dar credinţa se bizuie pe dragostea şi înţelepciunea lui Dumnezeu, ştiind că:

12:3, 4 Iudeii au răspuns cu atâta entuziasm la executarea lui Iacov, încât Irod s-a simţit încurajat să procedeze la fel şi cu Petru. Dar între timp au sosit zilele Praznicului Azimilor, or, în zilele religioase nu se cădea să se facă execuţii. În plus, iudeii erau prea ocupaţi cu ceremoniile lor, pentru a aprecia gestul lui Irod. Prin urmare, Irod a poruncit ca Petru să fie aruncat în închisoare. Apostolul a fost păzit de şaisprezece ostaşi, împărţiţi în patru cete de câte patru.

12:5 Biserica de la Ierusalim s-a rugat fierbinte pentru Petru, mai cu seamă că moartea lui Iacov era atât de vie în minţile lor.

G. C. Morgan comentează că:

„Forţa unei rugăciuni sincere şi fierbinţi, chiar şovăind uneori, a fost mai puternică decât Irod, biruind chiar iadul“.

12:6-11 În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea buştean, păzit straşnic de doi ostaşi. Cineva a numit somnul lui adânc „triumful credinţei“. Probabil că el şi-a amintit promisiunea Domnului potrivit căreia el va trăi până la bătrâneţe (Ioan 21:18) şi astfel ştia că Irod nu putea să-l ucidă înainte de vremea rânduită. Deodată a apărut un înger al Domnului, inundând celula de lumină. Bătându-l pe Petru uşor în coastă, îngerul i-a poruncit să se scoale degrabă.

Imediat cătuşele i-au căzut de pe mâini. Apoi, în propoziţii scurte şi concise, îngerul i-a spus lui Petru să se îmbrace, să-şi lege încălţămintele, să-şi pună mantaua pe el şi să-l urmeze. Deşi era încă buimac, Petru l-a urmat pe înger, trecând de prima şi a doua strajă a temniţei. Când au ajuns la poarta de fier, aceasta s-a deschis de la sine, ca şi când ar fi fost acţionată de o celulă electrică. Abia după ce au parcurs o stradă a oraşului şi îngerul a dispărut, şi-a revenit Petru, dându-şi seama că nu este un vis, ci că Domnul l-a izbăvit în chip miraculos din mâna lui Irod şi a iudeilor.

12:12 După ce s-a recules, Petru şi-a dat seama că ucenicii se rugau, probabil, în acest timp în casa Mariei, mama lui Ioan… Marcu. Probabil credincioşii petrecuseră toată noaptea în rugăciune, deoarece Petru fusese eliberat din închisoare în zorii zilei.

12:13-15 Petru a bătut la poartă, aşteptând să i se deschidă. O fată pe nume Roda (adică „trandafir“, în greacă) a venit la poartă, dar a fost atât de emoţionată să-l vadă pe Petru, încât a uitat să deschidă poarta! Ea a alergat înapoi, să le aducă credincioşilor ce se rugau minunata veste. Aceştia au crezut că e nebună şi chiar i-au comunicat acest lucru, dar fata stăruia că la poartă se află apostolul Petru. Ei au susţinut atunci că trebuie să fie îngerul lui păzitor, dar fata a insistat că este chiar Petru.

Credincioşii aceştia au fost adesea criticaţi pentru că rugăciunile lor ar fi fost lipsite de credinţă şi pentru faptul că le-a venit atât de greu să creadă că li s-a răspuns la rugăciune. Dar toate aceste critici sunt probabil influenţate de propriile noastre emoţii şi şovăiri când aşteptăm să ni se răspundă la propriile noastre rugăciuni. În loc de a-i critica pe alţii, să fim mângâiaţi de faptul că Dumnezeu răspunde la rugăciuni chiar atunci când sunt lipsite de credinţă. Fiecare din noi are tendinţa de a fi uneori un credincios sau credincioasă fără credinţă.

12:16, 17 Între timp, Petru stătea şi bătea la uşă. Când, în sfârşit, i-au deschis uşa şi l-au lăsat să intre, toate îndoielile lor s-au risipit şi -a cuprins o mare bucurie. Apoi Petru le-a spus să facă linişte şi le-a povestit, pe scurt, miraculoasa lui izbăvire din închisoare, rugându-i să transmită vestea lui Iacov (probabil fiul lui Alfeu) şi fraţilor, după care a plecat. Nu se poate şti unde s-a dus Petru din acest moment.

12:18, 19 Când s-a făcut dimineaţă şi Petru n-a putut fi găsit, sărmanii ostaşi au intrat în panică. Şi pentru Irod a fost o experienţă traumatică, să constate că a fost păcălit în felul acesta. Orice ar fi spus soldaţii, nu puteau să-l convingă. De fapt, şubredele explicaţii oferite de ei n-au făcut decât să-l înfurie şi mai mult pe rege, ceea ce l-a determinat să-i execute. Apoi a plecat în Cezareea, ca să-şi oblojească orgoliul rănit.

Moartea lui Irod

12:20 Nu se ştie din ce cauză, Irod se mâniase foarte tare pe locuitorii celor două porturi comerciale de la Marea Mediterană, Tir şi Sidon. Prin urmare, ei au profitat de vacanţa petrecută de Irod în Cezareea, pentru a se pune bine cu el, întrucât depindeau de grânele importate din Iudeea. Astfel în absenţa lui Irod, locuitorii acestor porturi s-au împrietenit cu Blast, asistentul personal al regelui, prin intermediul căruia au solicitat restabilirea relaţiilor diplomatice.

12:12-23 Într-o zi, Irod a ieşit în public, îmbrăcat în toată splendoarea veşmintelor sale regale. Mulţimea în faţa căreia a rostit o cuvântare a început să-l aclame frenetic: „Glas de Dumnezeu, nu de om!“ – strigau oamenii. Irod nu a schiţat nici cel mai mic gest de a-i opri pe oameni să-i acorde onoarea ce I se cuvine doar lui Dumnezeu, şi nici nu I-a dat slavă lui Dumnezeu. Prin urmare, un înger al Domnului l-a lovit cu o boală cumplită, care i-a provocat moartea. Asta s-a petrecut în anul 44 după Cristos.

Astfel, cel care îl executase pe Iacov, ca să fie pe placul iudeilor, a fost el însuşi ucis de mâinile Celui care poate să ucidă şi trupul, şi sufletul în iad. Irod a cules ce a semănat.
Pagini Crestine,Prigoana dezlantuita de Irod și moartea acestuia,Pagini Crestine,Prigoana dezlantuita de Irod și moartea acestuia,Pagini Crestine,Prigoana dezlantuita de Irod și moartea acestuia,Pagini Crestine,Prigoana dezlantuita de Irod și moartea acestuia,Pagini Crestine,Prigoana dezlantuita de Irod și moartea acestuia,Pagini Crestine,Prigoana dezlantuita de Irod și moartea acestuia,Pagini Crestine,Prigoana dezlantuita de Irod și moartea acestuia,Pagini Crestine,Prigoana dezlantuita de Irod și moartea acestuia,Pagini Crestine,Prigoana dezlantuita de Irod și moartea acestuia