Perdeaua templului se rupe

Perdeaua templului se rupe

Matei 27:51-56

51. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
52. mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.
53. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.
54. Sutaşul şi cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”
55. Acolo erau şi multe femei care priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galileea, ca să-I slujească.
56. Între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose şi mama fiilor lui Zebedei.

Comentariu de text

Perdeaua templului se rupe (27:51-54)

27:51 Când Şi-a dat Domnul duhul, perdeaua grea, împletită, care separa încăperile principale ale templului, a fost ruptă de o Mână Nevăzută, de sus până jos. Până atunci vălul acela împiedica intrarea în Sfânta Sfintelor a oricărei persoane, în afară de marele preot. Numai un singur om putea intra în sanctuarul dinăuntru, şi acela doar într-o singură zi din an.

Din cartea Evrei aflăm că vălul reprezenta trupul lui Isus. Ruperea sa a simbolizat darea la moarte a trupului Său. Prin moartea Sa, noi avem „îndrăzneala să intrăm în Sfânta Sfintelor, prin sângele lui Isus, printr-o cale nouă şi vie, pe care El a consacrat-o pentru noi, prin văl, adică prin trupul Său“ (Ev. 10:19, 20).

Acum, până şi cel mai umil credincios poate intra în prezenţa lui Dumnezeu, prin rugăciune şi laudă, în orice clipă. Dar să nu uităm niciodată că privilegiul acesta a fost cumpărat pentru noi cu un preţ nespus de mare: cu însuşi sângele lui Isus.

Moartea Fiului lui Dumnezeu a produs, de asemenea, extraordinare zguduiri în natură – ca şi când ar fi fost o empatie între creaţia neînsufleţită şi Creatorul ei. S-a produs un cutremur de pământ, care a despicat stâncile şi a deschis multe morminte.

27:52, 53 Dar observaţi că abia după învierea lui Isus au fost înviaţi ocupanţii mormintelor acestora, care au pătruns apoi în Ierusalim şi s-au arătat multora. Biblia nu spune dacă aceşti sfinţi înviaţi au murit din nou sau s-au dus în cer, cu Domnul Isus.

27:54 Convulsiile stranii ale naturii l-au convins pe sutaşul roman şi pe oamenii acestuia că Isus este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu (deşi în textul grec nu este nici un articol hotărât înaintea Fiului lui Dumnezeu, topica frazei presupune articolul hotărât).

Ce a vrut să spună sutaşul? A fost aceasta o mărturisire deplină a lui Isus Cristos, ca Domn şi Mântuitor al său, sau o recunoaştere a faptului că Isus era mai mult decât un simplu om? Nu putem fi siguri de semnificaţia adevărată a cuvintelor sutaşului, dar ştim că acesta a fost cuprins de uimire şi teamă, realizând că tulburările din natură erau legate, cumva, de moartea lui Isus, şi nu de moartea celor doi tâlhari care au fost răstigniţi împreună cu El.

Femeile credincioase (27:55, 56)

Se acordă un spaţiu special în evanghelia lui Matei femeilor care Îl slujiseră cu credincioşie pe Domnul şi-L însoţiseră din Galileea până la Ierusalim. S-au aflat acolo Maria Magdalena, Maria mama lui Iacov şi a lui Iose, precum şi Salomeea, soţia lui Zebedei.

Devotamentul neînfricat al acestor femei iese în evidenţă, cu deosebită strălucire. Ele au rămas nedespărţite de Cristos, când bărbaţii, ucenicii Domnului, au fugit cu toţii să-şi scape viaţa!

© Photo courtesy of Good News Productions Int. from https://www.freebibleimages.org/
Pagini Crestine,Perdeaua templului se rupe,Pagini Crestine,Perdeaua templului se rupe,Pagini Crestine,Perdeaua templului se rupe,Pagini Crestine,Perdeaua templului se rupe