Isus se arată în Galileea

Isus se arata in Galileea

Ioan 21:1-14

1. După aceea Isus li S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum li S-a arătat:
2. Simon Petru, Toma, zis Geamăn, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei şi alţi doi dintre ucenicii lui Isus erau împreună.
3. Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind peşte.” „Mergem şi noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieşit şi s-au urcat într-o corabie; şi n-au prins nimic în noaptea aceea.
4. Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus.
5. „Copii”, le-a zis Isus, „aveţi ceva de mâncare?” Ei I-au răspuns: „Nu”.
6. El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei şi veţi găsi.” Deci, au aruncat-o şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.
7. Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus i-a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare.
8. Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm, cam la două sute de coţi.
9. Când s-au coborât pe ţărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine.
10. Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum.”
11. Simon Petru s-a suit în corăbioară şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari; şi, măcar că erau atâţia, nu s-a rupt mreaja.
12. „Veniţi să prânziţi”, le-a zis Isus. Şi nici unul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine eşti?”, căci ştiau că este Domnul.
13. Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat-o; tot aşa a făcut şi cu peştele.
14. Aceasta era a treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce înviase din morţi.

Comentariu de text

Cristos Se arată ucenicilor Săi în Galileea (21:1-14)

21:1 Scena se mută acum în Galileea, la Marea Tiberiadei. Ucenicii se deplasaseră în ţinutul de nord, unde locuiau. Domnul Isus Se întâlneşte cu ei aici. Prin cuvintele: Iată cum S-a arătat, Ioan se pregăteşte să ne arate cum s-a petrecut acest lucru.

21:2 Şapte dintre ucenici se aflau la un loc, cu această ocazie: Petru, Toma, Natanael, Iacov şi Ioan (fiii lui Zebedei), şi alţi doi ale căror nume nu le cunoaştem.

21:3 Simon Petru s-a hotărât să iasă la pescuit pe lac, iar ceilalţi au convenit să meargă cu el. Pare să fi fost o decizie cât se poate de naturală, deşi unii cercetători ai Bibliei consideră că nu a fost după voia lui Dumnezeu să iasă la pescuit şi că, oricum, au ieşit fără să se roage mai întâi.

În noaptea aceea n-au prins nimic. N-au fost nici primii, nici ultimii pescari ce au petrecut o noapte întreagă fără să fi prins nimic! Este o ilustraţie elocventă a zădărniciei eforturilor omeneşti, când sunt lipsite de ajutorul divin, în special în privinţa pescuirii de suflete pentru Împărăţia Cerurilor.

21:4 Isus îi aştepta pe ţărm, în timp ce ei vâsleau spre El, fără să-L recunoască însă. Poate că era încă întuneric ori probabil au fost împiedicaţi de Dumnezeu să-L recunoască.

21:5 E ca şi când Domnul i-ar fi întrebat: „Tinerilor, aveţi ceva de mâncare?“, la care ei I-au răspuns dezamăgiţi: „Nu“.

21:6 Ei credeau că este doar un străin care se afla pe plajă la ora aceea. Cu toate acestea, ei au dat curs sfatului Lui, aruncând plasa în partea dreaptă a bărcii. Şi deodată plasa s-a umplut de peşti, până într-acolo încât n-au mai putut s-o tragă afară din apă.

Desigur asta demonstrează din nou cunoştinţa perfectă a Domnului Isus, care ştia locul exact unde se găsesc cei mai mulţi peşti în lac. De asemenea, versetul ne învaţă că atunci când Domnul ne călăuzeşte în lucrarea noastră, nu vom mai avea plase goale. El ştie unde se află sufletele coapte pentru mântuire şi ne va conduce la ele – cu condiţia să-L lăsăm.

21:7 Ioan a fost primul care L-a recunoscut pe Domnul şi imediat i-a spus lui Petru. Acesta şi-a scos imediat haina şi s-a dus la ţărm. Nu ni se spune dacă a înotat, a mers prin apă sau, cum au sugerat unii, a umblat pe apă.

21:8 Ceilalţi ucenici s-au mutat din barca mare de pescuit într-una mai mică, cu vâsle, trăgând la ţărm plasa cu peşte.

21:9 Mântuitorul deja le pregătise micul dejun: peşte fript şi pâine. Nu ştim dacă Domnul a prins aceşti peşti sau dacă i-a procurat în chip miraculos. Ştim însă că El nu depinde de sărmanele noastre eforturi. Negreşit când vom ajunge în cer, vom constata că, deşi mulţi oameni au fost mântuiţi prin propovăduirea şi mărturia personală a unora din slujitorii Lui, vor exista mulţi alţi oameni care au fost mântuiţi chiar de Domnul Isus Însuşi, fără nici un ajutor omenesc.

21:10 Acum El le spune să tragă plasa cu peşti – nu pentru a-i găti, ci pentru a-i număra. Procedând astfel, ei au prilejul să înveţe că „secretul succesului constă în a lucra la porunca Lui şi a acţiona cu ascultare implicită de Cuvântul Său“.

21:11 Biblia ne oferă cifra exactă a peştilor din plasă: o sută cincizeci şi trei. Multe explicaţii interesante s-au oferit în legătură cu semnificaţia acestui număr. Iată trei dintre ele:

1. Numărul limbilor aflate în circulaţie pe vremea aceea.
2. Numărul raselor sau triburilor existente în lume, spre care avea să se răspândească Evanghelia.
3. Numărul speciilor de peşti din Marea Galileii sau din lumea întreagă.

Negreşit numărul se referă la marea diversitate a celor care aveau să fie mântuiţi prin vestirea Evangheliei – câte unii din fiecare trib, seminţie şi neam. Pescarii şi-au dat seama că nu întâmplător plasa nu s-a rupt, deşi era atât de încărcată de peşte. Iată o dovadă în plus a faptului că „atunci când suntem angajaţi în lucrarea lui Dumnezeu, lucrând după principiile Lui, nu vom duce lipsă de resursele Sale“. El va avea grijă ca plasa să nu se rupă.

21:12 Ucenicii au receptat chemarea Domnului de a veni la masă şi astfel se strâng în jurul focului de cărbuni, pentru a se împărtăşi din bucatele puse la dispoziţie de Domnul.

Petru va fi fost absorbit de propriile sale gânduri, la vederea focului de cărbuni. Îşi va fi adus el oare aminte de focul la care se încălzise atunci când s-a lepădat de Domnul?

Ucenicii au fost cuprinşi de un tainic fior, în prezenţa Domnului, care Se afla acolo în trupul Său înviat. Multe întrebări ar fi dorit să-I pună ei, dar n-au îndrăznit, căci ştiau că este Domnul – chiar dacă simţeau că Persoana Lui e învăluită într-un anumit mister.

21:13 Isus le serveşte acum micul dejun, iar ucenicii îşi aduc probabil aminte de ocazia similară când El a hrănit cinci mii cu numai câteva pâini şi câţiva peştişori.

21:14 Este a treia oară când Ioan aminteşte că Isus S-a arătat ucenicilor Săi. Faptul că au existat şi alte arătări ale Sale reiese clar din celelalte Evanghelii. În această evanghelie, El S-a arătat ucenicilor Săi în seara zilei învierii, apoi la o săptămână după aceea şi cu ocazia acestui dejun de pe malul lacului Galileea.

(postări asemănătoare: Isus se arată ucenicilor Săi, Isus se arată Mariei Magdalena, Isus se arată celor unsprezece și celorlalți)
Pagini Crestine, Isus se arata in Galileea,Pagini Crestine, Isus se arata in Galileea,Pagini Crestine, Isus se arata in Galileea,Pagini Crestine, Isus se arata in Galileea,Pagini Crestine, Isus se arata in Galileea,Pagini Crestine, Isus se arata in Galileea,Pagini Crestine, Isus se arata in Galileea