Isus se arată Mariei Magdalena

Isus se arata Mariei Magdalena

Ioan 20:11-18

11. Dar Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a aplecat să se uite în mormânt.
12. Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare.
13. „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.”
14. După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus.
15. „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau.”
16. Isus i-a zis: „Maria!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică: „Învăţătorule!”
17. „Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”
18. Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că L-a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.

Comentariu de text

Isus Se arată Mariei Magdalena (20:11-18)

20:11 Primele două cuvinte sunt izbitoare: dar Maria. Ceilalţi ucenici s-au dus acasă, dar Maria… Asistăm iar la dragostea şi devotamentul unei femei. Ei i se iertase mult. Prin urmare, iubea mult. Ea a stat de veghe singură, afară din mormânt, plângând, pentru că credea că cineva furase trupul – probabil duşmanii Domnului.

20:12 De data aceasta, când a privit înăuntru, a văzut doi îngeri, stând în locul unde fusese aşezat trupul lui Isus. Este remarcabil modul calm, lipsit de emoţie în care sunt redate aceste fapte extraordinare.

20:13 Maria nu a părut să fie cuprinsă de frică sau de mirare. Ea a răspuns la întrebarea lor ca şi când ar fi fost o experienţă ca oricare altele. Reiese clar din răspunsul ei că încă nu-şi dădea seama că Isus înviase, că este din nou viu.

20:14 În acest punct, ceva o face să privească în spatele ei. Era chiar Isus Însuşi, dar ea nu L-a recunoscut. Era încă devreme şi poate că nu mijiseră zorile. În plus, plânsese încontinuu şi poate că ochii îi erau plini de lacrimi. Mai mult, e posibil ca Dumnezeu s-o fi împiedicat să-L recunoască pe Domnul până la sosirea clipei nimerite.

20:15 Domnul cunoştea răspunsurile la aceste întrebări; dar El a dorit să le audă din gura ei. Ea a presupus că El este grădinarul. E posibil ca Mântuitorul lumii să fie foarte aproape de oameni, şi totuşi ei să nu-L recunoască. De obicei El Se prezintă într-o postură neimpozantă, şi nu ca unul din mai marii acestei lumi. În răspunsul dat, Maria nu L-a numit Domn. De trei ori ea s-a referit la Isus cu termenul de El. Pe ea o interesa doar o singură Persoană şi, deci, nu avea nevoie să adauge alte cuvinte pentru a identifica acea Persoană.

20:16 Maria a auzit în acest moment o voce cunoscută, care a chemat-o pe nume. Nu mai încăpea nici o îndoială: era chiar Isus! Ea L-a numit Rabuni, care înseamnă Mare „Învăţător“. De fapt, ea Îl considera în continuare drept Marele Învăţător pe care-L cunoscuse în trecut, nerealizând că El era acum mult mai mult decât un Învăţător – El era Domnul şi Mântuitorul ei. Şi astfel Domnul S-a pregătit să-i explice noua şi mult mai profunda modalitate în care avea să-L cunoască de acum încolo.

20:17 Maria Îl cunoscuse pe Isus personal ca Om. Ea văzuse minunile ce avuseseră loc când El era prezent cu trupul. Şi astfel a conchis că dacă nu era cu ea în chip vizibil, atunci nu putea avea nici o nădejde de a fi binecuvântată. Domnul a fost nevoit să îndrepte gândirea ei. El a spus: „Nu Mă atinge“ pur şi simplu ca şi când aş fi un Om din carne. „Încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Când Mă voi întoarce în cer, Duhul Sfânt va fi trimis pe pământ. Când va veni El, Mă va revela inimii tale într-un mod în care nu M-ai cunoscut niciodată până atunci. Voi fi mai aproape de tine şi mai scump pentru tine decât ar fi fost posibil în timpul vieţii Mele aici pe pământ“.

Apoi i-a spus să se ducă la fraţii Lui să le spună despre noua ordine care a fost inaugurată. Pentru prima oară, Domnul S-a referit la ucenici cu denumirea de „fraţii Mei“. Ei aveau să cunoască acum faptul că Tatăl Lui era Tatăl lor şi că Dumnezeul Lui era Dumnezeul lor. Până acum credincioşii nu fuseseră numiţi „fii“ şi „moştenitori ai lui Dumnezeu“.

Domnul Isus nu a spus: „Tatăl nostru“, ci „Tatăl Meu şi Tatăl vostru“. Explicaţia o găsim în faptul că Dumnezeu este Tatăl Său în alt sens decât este El Tatăl nostru. Dumnezeu este Tatăl Domnului nostru Isus din veşniciile veşniciilor. Cristos este Fiul prin generaţie eternă. Fiul este egal cu Tatăl. Noi suntem fii ai lui Dumnezeu prin adopţie. Este o relaţie care începe atunci când suntem mântuiţi şi nu se va sfârşi niciodată. Ca fii ai lui Dumnezeu, noi nu suntem şi nu vom fi niciodată egali cu Dumnezeu.

20:18 Maria Magdalena s-a conformat misiunii încredinţate şi a devenit ceea ce s-a numit „apostolul apostolilor“. Mai încape oare îndoială că acest privilegiu măreţ i-a fost acordat ca răsplată pentru devotamentul ei faţă de Cristos?

(postări asemănătoare: Isus se arată celor unsprezece și celorlalți, Isus se arată ucenicilor Săi, Isus se arată în Galileea)
Pagini Crestine, Isus se arata Mariei Magdalena,Pagini Crestine, Isus se arata Mariei Magdalena,Pagini Crestine, Isus se arata Mariei Magdalena,Pagini Crestine, Isus se arata Mariei Magdalena,Pagini Crestine, Isus se arata Mariei Magdalena