Copilăria lui Isus

Copilaria lui Isus

Luca 2:40-52

40. Iar Pruncul creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste El.
41. Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştelui.
42. Când era El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.
43. Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.
45. Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute.
46. După trei zile, L-au găsit în Templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.
47. Toţi care-L auzeau, rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.
48. Când L-au văzut părinţii Lui au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat cu îngrijorare.”
49. El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?”
50. Dar ei n-au înţeles spusele Lui.
51. Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus. Mama Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.
52. Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

Comentariu de text

Copilăria lui Isus (2:40-52)

2:40 Dezvoltarea normală a copilului Isus este prezentată după cum urmează: sub aspect fizic, El creştea şi se întărea în duh. El a parcurs etapele obişnuite ale dezvoltării fizice, învăţând să umble, să vorbească, să se joace şi să muncească. Din această cauză, El e pe deplin capabil să simtă alături de noi fiecare etapă a propriei noastre dezvoltări.

Apoi mental El a fost umplut cu înţelepciune. Isus nu a învăţat doar să citească, să socotească, însuşindu-Şi cunoştinţele disponibile pe vremea acea, ci a crescut în înţelepciune, adică în aplicarea în practică a acestor cunoştinţe la problemele vieţii. Din punct de vedere spiritual, harul lui Dumnezeu era peste El. El umbla în părtăşie cu Dumnezeu şi Se bizuia pe Duhul Sfânt. El studia Biblia, petrecea timp în rugăciune şi Îşi găsea toată plăcerea în împlinirea voii Tatălui Său.

2:41-44 Un băiat evreu devine fiul legii la vârsta de doisprezece ani. Când Domnul nostru a împlinit vârsta de doisprezece ani, familia Sa a efectuat pelerinajul anual la Ierusalim, în vederea Paştelui. Dar la înapoiere spre Galileea, membrii familiei Sale n-au observat că Isus nu era printre ei. S-ar putea ca acest lucru să ni se pară ciudat, dacă nu ţinem seama de faptul că familia călătorea, probabil, în cadrul unei mari caravane. Şi astfel, ei au presupus că Isus venea împreună cu alţi tineri de vârsta Lui.

Înainte de a ne grăbi să-i condamnăm pe Iosif şi pe Maria, să nu uităm cât de uşor este pentru noi, cei de azi, să efectuăm un drum de o zi, presupunând că Isus este în compania noastră, pentru a ne da ulterior seama că am pierdut contactul cu El, datorită vreunui păcat nemărturisit din viaţa noastră. Pentru a restabili contactul cu El, trebuie să ne întoarcem la punctul în care s-a întrerupt părtăşia, mărturisindu-ne păcatul şi apoi lăsându-ne de el.

2:45-47 Întorcându-se la Ierusalim, îngrijoraţi, părinţii L-au găsit pe Isus în templu, stând printre învăţători, ascultându-i şi punând întrebări. Nu găsim în text nici o aluzie potrivit căreia El s-ar fi purtat ca un copil precoce, polemizând cu bătrânii Lui. Mai degrabă, El Şi-a asumat locul unui copil normal, învăţând în smerenie şi linişte tot ce aveau dascălii Lui să-L înveţe. Şi totuşi, în cursul acestor desfăşurări, negreşit I s-au pus unele întrebări, deoarece se spune că oamenii rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.

2:48 Chiar şi părinţii Lui au rămas uimiţi când L-au găsit pe Isus participând în mod atât de inteligent la o discuţie cu unii care erau mult mai vârstnici decât El. Şi totuşi mama Lui a exprimat neliniştea şi iritarea acumulate anterior, când L-a mustrat. Oare El nu ştia cât de multă îngrijorare le-a provocat?!

2:49 Răspunsul Domnului, constituind prima consemnare a cuvintelor Sale, a demonstrat că El era pe deplin conştient de identitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu şi de misiunea Sa. „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în cele ale Tatălui Meu?“ Ea a spus: „Tatăl Tău şi cu mine“. El a spus: „în cele ale Tatălui Meu“.

2:50 Cu acea ocazie ei nu au înţeles ce a vrut să spună prin remarca Sa criptică. Nu erau deloc nişte cuvinte obişnuite, pentru un băiat de doisprezece ani!

2:51 În orice caz, toţi membrii familiei erau acum din nou împreună, putându-se întoarce la Nazaret. Excelenţa morală a lui Isus rezultă şi din cuvintele: „şi le era supus“. Fiind Creatorul universului, totuşi El Şi-a luat locul smerit de Copil ascultător în această familie umilă de evrei. Dar tot timpul mama Lui păstra toate cuvintele acestea în inima ei.

2:52 Din nou ni se descrie adevărata umanitate a Domnului şi dezvoltarea Sa:

1. Dezvoltarea Sa pe plan mental – creştea în înţelepciune.
2. Dezvoltarea Sa pe plan fizic – creştea în statură.
3. Dezvoltarea Sa spirituală – şi în har faţă de Dumnezeu.
4. Dezvoltarea Sa socială – în har faţă de oameni.

El era absolut desăvârşit în toate aspectele dezvoltării Sale. Aici firul narativ al lui Luca trece sub tăcere cei optsprezece ani petrecuţi de Domnul Isus la Nazaret, ca Fiu al unui tâmplar. Dar din aceşti ani noi învăţăm importanţa pregătirii şi instruirii, necesitatea de a avea răbdare şi valoarea muncii fizice.

De asemenea, învăţăm să ne împotrivim ispitei de a sări de la naşterea spirituală la lucrarea publică, fără o pregătire intermediară. Cei care nu au o copilărie normală pe plan spiritual, urmată de o adolescenţă, vor întâmpina tot felul de pericole în viaţa şi mărturia lor ulterioară.
Pagini Crestine,Copilaria lui Isus,Pagini Crestine,Copilaria lui Isus,Pagini Crestine,Copilaria lui Isus,Pagini Crestine,Copilaria lui Isus,Pagini Crestine,Copilaria lui Isus,Pagini Crestine,Copilaria lui Isus,Pagini Crestine,Copilaria lui Isus