Vrăjitorul Elima

Vrajitorul Elima

Faptele Apostolilor 13:4-12

4. Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, sau coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia spre Cipru.
5. Ajunşi la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan.
6. După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu cu numele Bar-Isus,
7. care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă i-a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
8. Dar Elima, vrăjitorul – căci aşa se traduce numele lui, le stătea împotrivă şi căuta să-l abată pe dregător de la credinţă.
9. Atunci Saul, numit şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el
10. şi i-a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul diavolului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?
11. Acum, iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână.
12. Atunci dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.

Comentariu de text

13:4 Cu acest verset începe ceea ce s-a numit Prima călătorie misionară a lui Pavel, care e descrisă până la 14:26. Scopul principal al acestei călătorii a fost evanghelizarea Asiei Mici.

A doua călătorie misionară întreprinsă de Pavel a dus Evanghelia mai departe, până în Grecia.

A treia călătorie misionară a cuprins şi revizitarea unora din bisericile din Asia Mică şi Grecia, dar a avut ca obiectiv principal Provincia Asia şi oraşul Efes.

Eforturile misionare depuse de Pavel au parcurs o perioadă de circa cincisprezece ani. (Pentru a urmări mai bine traseul străbătut de Pavel, vom indica localităţile vizitate de el, tipărind numele integral al localităţii în majuscule, când denumirea respectivă apare pentru prima oară.)

De la Antiohia siriană cei doi vajnici slujitori ai lui Cristos mai întâi s-au coborât în SELEUCIA, un port maritim situat la circa 25 de km de Antiohia. De acolo au plecat cu corabia la CIPRU.

13:5 După ce au debarcat la SALAMIS (în româneşte Salamina) pe coasta de est a insulei Cipru, au vizitat diversele sinagogi şi au predicat cuvântul acolo. În sinagogi era obiceiul să i se permită oricărui iudeu să citească sau să expună din Scriptură. Ioan Marcu slujea în vremea aceasta ca slujitor al lor. Mergând mai întâi la sinagogă, Barnaba şi Saul au împlinit astfel porunca divină, potrivit căreia Evanghelia trebuia vestită mai întâi iudeilor, şi apoi Neamurilor.

13:6 De la Salamis ei au străbătut întreaga insulă, ajungând la PAFOS, pe coasta de vest a Ciprului. Salamis era principalul port comercial al insulei, iar Pafos era capitala sa.

13:7, 8 Acolo au întâlnit un profet fals şi vrăjitor, pe nume Bar-Isus (care înseamnă Fiul lui Isus sau al lui Iosua). Nu se ştie în ce împrejurări vrăjitorul acesta a ajuns să aibă legături strânse cu Sergius Paulus, proconsulul roman sau oficialul cu cel mai înalt rang de pe insulă. Acest om este descris ca fiind „înţelept“ (sau „inteligent“).

Când omul acesta i-a chemat pe Barnaba şi pe Saul la el, pentru a primi învăţătură din cuvântul lui Dumnezeu, vrăjitorul a încercat să intervină, acţionând probabil la inspiraţia Satanei, pentru a pune beţe în roate Evangheliei.

În versetul 8 numele vrăjitorului este redat drept Elima, care înseamnă „înţelept“ sau „mag“. Desigur, numai înţelept nu era acest om.

13:9, 10 Dându-şi seama că Sergius Paulus căuta sincer adevărul şi că vrăjitorul era un duşman al adevărului, Saul l-a mustrat pe vrăjitor pe faţă, în termeni cât se poate de tranşanţi. Şi pentru ca nu cumva cineva să creadă că Saul acţiona în firea veche, se afirmă explicit în textul biblic că era umplut cu Duhul Sfânt în acest timp. Aţintindu-şi ochii asupra vrăjitorului, Saul l-a acuzat pe acesta că e plin de toată viclenia şi de toată răutatea.

Pe Saul nu l-a impresionat faptul că vrăjitorul se numea Bar-Isus. Şi astfel i-a smuls masca de pe figură, dându-i numele care i se potrivea cu adevărat: fiu al diavolului. Vrăjitorul era un vrăjmaş al oricărei neprihăniri, ce nu înceta niciodată să denatureze adevărul lui Dumnezeu.

13:11 Apoi, vorbind în virtutea autorităţii speciale de disciplinare ce-i fusese încredinţată ca apostol, Saul a anunţat că Elima va fi orb, o vreme. Pentru că a încercat să-i împiedice pe alţii, de pildă, pe proconsulul roman, să vină la lumină; el însuşi va fi pedepsit cu orbire fizică. Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni ca să-l ducă de mână.

Elima ar putea fi considerat o întruchipare a naţiunii Israel, care, nu numai că nu dorea să-L accepte pe Domnul Isus, dar căuta să-i împiedice şi pe alţii de a face acest lucru. Prin urmare, din punct de vedere juridic, Israel a fost orbit de Dumnezeu, dar numai pentru o vreme. În cele din urmă, o rămăşiţă pocăită din sânul naţiunii se va întoarce la Isus, în care Îl va vedea pe Mesia, şi va fi convertită.
Pagini Crestine,Vrajitorul Elima,Pagini Crestine,Vrajitorul Elima,Pagini Crestine,Vrajitorul Elima,Pagini Crestine,Vrajitorul Elima