Învierea lui Lazăr (partea 2)

Invierea lui Lazar (partea 2)

Ioan 11:28-44

28. După ce a spus aceste cuvinte, s-a dus şi a chemat în taină pe sora sa Maria şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.”
29. Maria, cum a auzit, s-a ridicat iute şi s-a dus la El.
30. Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.
31. Iudeii care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o ridicându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.”
32. Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.”
33. Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat.
34. Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, Iau răspuns ei, „vino şi vezi!”
35. Isus plângea.
36. Atunci iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!”
37. Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”
38. Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră la intrarea căreia era aşezată o piatră.
39. „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.”
40. Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”
41. Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.
42. Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”
43. După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”
44. Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.”

Comentariu de text

Isus plânge la mormântul lui Lazăr (11:28-37)

11:28, 29 Imediat după mărturisirea aceasta, Marta a alergat în sat şi a salutat-o pe Maria cu uluitoarea veste: „A venit Învăţătorul şi te cheamă“. Creatorul universului şi Mântuitorul lumii a venit în Betania şi o chema pe ea. Tot aşa este şi astăzi.

Aceeaşi minunată Persoană stă şi-i cheamă pe oameni prin cuvintele Evangheliei. Fiecare este invitat să-şi deschidă inima şi să-L primească pe Mântuitorul. Răspunsul Mariei a fost imediat. Ea n-a zăbovit nici o clipă, ci s-a sculat repede şi s-a dus la Isus.

11:30, 31 Acum Isus le-a întâmpinat pe Marta şi pe Maria la intrarea în satul Betania. Iudeii nu ştiau că El se află prin apropiere, întrucât anunţul Martei către Maria fusese făcut în secret. Era firesc ca iudeii să creadă că Maria s-a dus la mormânt ca să plângă.

11:32 Maria… s-a aruncat la picioarele Mântuitorului, poate în semn de închinare sau, pur şi simplu, pentru că era copleşită de întristare. Ca şi Marta, ea şi-a exprimat regretul că Isus nu a fost prezent în Betania, căci, în acest caz, fratele lor nu ar fi murit.

11:33 Văzând cât de copleşiţi de durere erau Maria şi prietenii ei, Isus S-a înfiorat în Duhul Lui şi S-a tulburat. Negreşit Domnul Se va fi gândit la toată suferinţa, întristarea şi la moartea care a rezultat în urma neascultării omului, a păcatului său.

11:34 Desigur, Domnul ştia unde este îngropat Lazăr, dar a pus întrebarea pentru a trezi în oameni speranţa şi a le întări credinţa, apelând la cooperarea lor. Şi astfel, cu dorinţă sinceră şi adâncă preocupare, ei L-au condus pe Isus la mormânt.

11:35 Versetul 35 este cel mai scurt verset din Biblia engleză. Este unul din cele trei cazuri din Noul Testament în care se spune că Domnul a plâns. (El a plâns, cuprins de întristare pentru Ierusalim şi a mai plâns în grădina Ghetsemani.)

Faptul că Isus a plâns atestă umanitatea Sa. El a vărsat lacrimi de durere când a văzut groaznicele urmări ale păcatului asupra omenirii. Faptul că Isus a plâns în prezenţa morţii ne arată că nu este greşit când credincioşii plâng pentru cei dragi ai lor, care i-au părăsit – cu condiţia ca ei să nu plângă cu obidă, ca cei care nu mai au nici o nădejde.

11:36 Iudeii au văzut în lacrimile Fiului Omului dovada iubirii Sale pentru Lazăr. Desigur, concluzia lor a fost corectă. Dar Domnul îi iubea şi pe ei, cu o dragoste neţărmurită şi nepieritoare – fapt pe care cei mai mulţi dintre ei nu L-au sesizat.

11:37 Din nou, prezenţa Domnului Isus a stârnit noi întrebări în rândurile oamenilor. Unii dintre ei L-au recunoscut ca fiind Cel ce dăruise vedere orbului. Ei s-au întrebat cum de nu l-a putut împiedica pe Lazăr să moară. Desigur, Domnul ar fi putut face acest lucru, dar a preferat să-l lase pe Lazăr să moară, pentru a săvârşi o minune extraordinară, care a dăruit şi mai multă nădejde sufletelor credincioase.

Învierea lui Lazăr (11:38-44)

11:38 S-ar părea că mormântul lui Lazăr era o peşteră, în care se putea ajunge coborând treptele unei scări. Gura mormântului era acoperită cu o piatră. Mormântul se deosebea de cel în care avea să fie aşezat trupul lui Isus mai târziu, prin faptul că acel mormânt a fost săpat în piatră şi permitea accesul direct la el, fără să fie nevoie de a coborî în el.

11:39 Isus le-a poruncit celor ce priveau scena să ia piatra de la gura mormântului. El putea face singur acest lucru, rostind doar un cuvânt, dar Dumnezeu nu îndeplineşte pentru oameni acele lucruri pe care ei înşişi le pot înfăptui.

Marta şi-a exprimat groaza la gândul că mormântul va fi deschis. Ea şi-a dat seama că trupul fratelui ei se afla în mormânt de patru zile şi s-a temut că a început să se descompună.

Se pare că nu s-a făcut nici o încercare de a îmbălsăma trupul lui Lazăr. Probabil a fost îngropat chiar în ziua în care a murit, conform obiceiului din partea locului. Faptul că Lazăr era în mormânt de patru zile este foarte important. Nu exista astfel nici o posibilitate ca el doar să fi adormit sau să fi leşinat. Toţi iudeii ştiau că este mort. Învierea lui nu poate fi explicată decât ca un miracol.

11:40 Nu reiese clar când a rostit Isus cuvintele din versetul 40. În versetul 23, El îi spusese Martei că fratele ei va învia. Dar negreşit ceea ce i-a spus aici a fost esenţa spuselor Sale anterioare.

Observaţi ordinea cuvintelor din acest verset: „Crede… vezi“. E ca şi când Domnul Isus ar fi spus: „Dacă vei crede numai, vei vedea cum am să înfăptuiesc o minune pe care numai Dumnezeu o poate înfăptui. Vei vedea slava lui Dumnezeu revelată în Mine. Dar mai întâi tu trebuie să crezi, şi apoi vei vedea“.

11:41 Apoi piatra a fost îndepărtată de la gura mormântului.

Înainte de a înfăptui acest miracol, Isus I-a mulţumit Tatălui Său pentru că I-a ascultat rugăciunea. Nu se consemnează în acest capitol nici o altă rugăciune anterioară pe care a rostit-o Domnul Isus. Dar negreşit El vorbise cu Tatăl Său încontinuu, în toată această perioadă şi Se rugase ca Numele lui Dumnezeu să fie slăvit prin învierea lui Lazăr. Aici El Îi mulţumeşte Tatălui, în anticiparea evenimentului.

11:42 Isus S-a rugat cu glas tare, pentru ca oamenii să creadă că Tatăl L-a trimis şi că I-a spus ce să facă şi ce să spună, şi că El întotdeauna acţiona în perfectă dependenţă de Dumnezeu Tatăl. Aici vedem subliniată din nou unitatea esenţială dintre Dumnezeu Tatăl şi Domnul Isus Cristos.

11:43 Este unul din puţinele cazuri din Noul Testament, în care se spune că Domnul Isus a strigat cu glas tare. Unii au sugerat că dacă nu l-ar fi pomenit pe Lazăr pe nume, toţi morţii din morminte ar fi înviat!

11:44 Cum a ieşit Lazăr din mormânt? Unii cred că a ieşit anevoie. Alţii cred că s-a târât, umblând în patru labe. Iar alţii subliniază că trupul lui era înfăşurat în pânză şi că ar fi fost imposibil să iasă cu puterile proprii. Aceştia propun soluţia potrivit căreia el ar fi plutit în aer, până când picioarele sale au atins pământul din faţa Domnului Isus. Faptul că e scris că faţa lui a fost acoperită cu o fâşie de pânză este o dovadă în plus că era mort.

Nimeni nu ar fi putut trăi patru zile cu faţa acoperită în felul acesta. Din nou, Domnul i-a antrenat pe oameni, poruncindu-le să-l dezlege pe Lazăr şi să-i dea drumul. Numai Cristos poate învia morţii, dar El ne dă sarcina de a îndepărta pietrele de poticnire şi de a desface veşmintele mortuare ale prejudecăţii şi superstiţiei.
Pagini Crestine,Invierea lui Lazar partea 2,Pagini Crestine,Invierea lui Lazar partea 2,Pagini Crestine,Invierea lui Lazar partea 2,Pagini Crestine,Invierea lui Lazar partea 2,Pagini Crestine,Invierea lui Lazar partea 2,Pagini Crestine,Invierea lui Lazar partea 2,Pagini Crestine,Invierea lui Lazar partea 2,Pagini Crestine,Invierea lui Lazar partea 2,Pagini Crestine,Invierea lui Lazar partea 2,Pagini Crestine,Invierea lui Lazar partea 2