Cristos împlinește Legea

Cristos implineste Legea

Matei 5:17-20

17. Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.
18. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.
19. Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.
20. Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

Comentariu de text

Cristos împlineşte Legea (5:17-20)
5:17, 18 Cei mai mulţi dintre liderii care au iniţiat revoluţii rup orice legături cu trecutul şi resping ordinea tradiţională, existentă. Nu tot aşa a procedat Isus. El a susţinut Legea lui Moise şi a insistat că ea trebuie împlinită.

Isus nu a venit să abolească Legea sau Profeţii, ci să le împlinească. În mod răspicat, El a insistat că nu va trece nici o iotă sau frântură de literă din Lege până când nu se va împlini în întregime.

Iota (sau yod) este cea mai mică din literele alfabetului ebraic, iar ceea ce a fost tradus în versiunile româneşti prin „frântură de slovă (sau literă)“ este în original un termen care desemnează un mic semn ce serveşte la deosebirea literelor unele de altele, la fel după cum bara de la baza literei majuscule E o deosebeşte de litera F.

Isus a crezut în inspiraţia literală a Bibliei, chiar în privinţa unor detalii aparent lipsite de importanţă. Nici un lucru din Scriptură, nici măcar o singură trăsătură de condei, nu este lipsită de însemnătate.

Este important de observat că Isus nu a spus că Legea nu va trece niciodată. El a spus doar că nu va trece până când nu se va fi împlinit. Această distincţie are ramificaţii pentru credinciosul de astăzi şi, întrucât relaţia credinciosului faţă de Lege este cam complicată, ne vom rezerva mai jos un spaţiu suficient pentru tratarea acestui subiect, aşa cum este el prezentat de Biblie:

RELAŢIA CREDINCIOSULUI CU LEGEA

Legea este acel sistem de legislaţie pe care i l-a dat Dumnezeu naţiunii Israel prin intermediul lui Moise. Întregul corp al legii se află în Exod 20-31, Levitic şi Deuteronom, deşi esenţa sa e cuprinsă în cele zece porunci. Legea nu a fost dată ca mediu prin care să se poată dobândi mântuirea (Fapte 13:39; Ro. 3:20a; Gal. 2:16, 21; 3:11); ci a avut menirea de a le arăta oamenilor cât sunt de păcătoşi (Ro. 3:20b; 5:20; 7:7; 1 Cor. 15:5; Gal. 3:19) şi apoi să-i conducă la Dumnezeu, pentru a fi mântuiţi prin harul Său.

Legea a fost dată poporului Israel, chiar dacă conţine principii morale care sunt valabile pentru oamenii din toate timpurile (Rom. 2:14, 15). Dumnezeu a pus la încercare poporul Israel sub administraţia legii, ca pe un fel de eşantion al întregii omeniri, iar vinovăţia Israelului a dovedit vinovăţia lumii (Ro. 3:19).

Legea era însoţită de pedeapsa cu moartea (Gal. 3:10); iar călcarea unei singure legi însemna a te face vinovat de călcarea tuturor legilor (Iac. 2:10).

Întrucât oamenii au călcat Legea, ei au căzut sub blestemul morţii. Neprihănirea şi sfinţenia lui Dumnezeu reclamau achitarea preţului pentru această încălcare. Tocmai din această cauză a venit Isus în lume: ca să plătească preţul (pedeapsa) prin moartea Sa. El a murit în locul oamenilor, care s-au făcut vinovaţi de călcarea legii, chiar dacă El Însuşi a fost fără păcat.

El nu a dat Legea la o parte, ci, mai degrabă, a împlinit toate cerinţele legii, prin împlinirea tuturor dispoziţiilor ei stricte, în viaţa şi în moartea Sa. Astfel, evanghelia nu răstoarnă Legea, ci o susţine, demonstrând modul în care cerinţele ei au fost pe deplin satisfăcute de Cristos, prin lucrarea Sa de răscumpărare.

Prin urmare, persoana care îşi pune încrederea în Isus nu se mai află sub Lege, ci acum este sub har (Rom. 6:14). El este mort faţă de Lege, prin lucrarea lui Cristos. Pedeapsa legii trebuia plătită doar o singură dată. Or, întrucât Cristos a ispăşit această pedeapsă, credinciosul nu mai are nimic de ispăşit. În sensul acesta s-a estompat Legea pentru creştin (2 Cor. 3:7- 11).

Legea a fost un îndrumător până la venirea lui Cristos, dar după mântuire, nu mai este nevoie de acest îndrumător (Gal. 3:24, 25). Chiar dacă creştinul nu se mai află sub Lege, aceasta nu înseamnă că el este nelegiuit (în afara legii). El este constrâns de un lanţ mai puternic decât Legea, deoarece el se află sub legea lui Cristos (1 Cor. 9:21). Comportarea lui este determinată nu de frica de pedeapsă, ci de dorinţa izvorâtă din dragoste de a-I fi plăcut Mântuitorului său. Cristos a devenit principiul călăuzitor în viaţa sa (Ioan 13:15; 15:12; Ef. 5:1, 2; 1 Ioan 2:6; 3:16).

Întrebarea care se pune cu frecvenţă atunci când se discută relaţia credinciosului faţă de Lege este: „Mai sunt eu obligat să ţin cele zece porunci?“ Răspunsul este că anumite principii cuprinse în Lege au o valoare neperisabilă. Astfel, întotdeauna va fi greşit să furi, să fii lacom sau să ucizi.

Nouă din cele zece porunci se repetă în Noul Testament, însă cu o importantă distincţie: ele nu sunt date sub formă de lege (împreună cu pedeapsa care însoţeşte Legea), ci ca o formă de deprindere în ale neprihănirii, pentru copiii lui Dumnezeu (2 Tim. 3:16b). Doar o singură poruncă nu se repetă în Noul Testament: legea sabatului.

Creştinilor nu li se spune nicăieri şi niciodată să ţină sabatul (adică ziua a şaptea a săptămânii, sâmbăta). Lucrarea Legii pentru cei nemântuiţi nu s-a sfârşit: „dar noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează potrivit“ (1 Tim. 1:8).

Folosirea ei legală este de a produce conştiinţa despre păcat, conducând astfel la pocăinţă. Dar Legea nu este pentru cei ce sunt deja mântuiţi: „Legea nu a fost făcută pentru cel drept“ (1 Tim. 1:9). Neprihănirea cerută de lege este împlinită în cei „care nu umblă după îndemnurile firii vechi, ci după îndemnurile Duhului“ (Ro. 8:4).

În fapt, învăţăturile Domnului nostru cuprinse în Predica de pe Munte stabilesc un standard mult mai înalt decât cel cuprins în lege. De pildă, Legea spunea: „Să nu ucizi!“ Isus a spus: „Nici măcar să nu urăşti!“ Aşadar, Predica de pe Munte nu numai că susţine Legea şi Profeţii, ci le amplifică şi le dezvoltă, scoţând la iveală implicaţiile lor cele mai profunde.

5:19 Revenind la Predica de pe Munte, vom observa că Isus a anticipat tendinţa naturală a oamenilor de a „îndulci“ sau dilua poruncile lui Dumnezeu. Întrucât ele sunt supranaturale în natura lor, oamenii tind să le denatureze sensul prin modul în care le explică sau să le raţionalizeze înţelesul.

Dar oricine calcă doar o parte a legii şi-i învaţă pe oameni să facă la fel va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Uimitor este însuşi faptul că asemenea oameni sunt admişi în împărăţia cerurilor. Explicaţia o găsim însă în faptul că intrarea în împărăţia cerurilor se face prin credinţa în Cristos.

Poziţia pe care o va ocupa cineva în împărăţia cerurilor e determinată însă de ascultarea şi de credincioşia de care a dat dovadă cât s-a aflat pe pământ. Persoana care respectă legea împărăţiei – acea persoană va fi numită mare în împărăţia cerurilor!

5:20 Pentru a dobândi intrare în împărăţia cerurilor, neprihănirea noastră trebuie să întreacă neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, (care se mulţumeau să îndeplinească nişte ceremonii religioase ce le confereau o curăţire exterioară, ritualistă, dar care nu le schimbau deloc inima).

Isus recurge la o hiperbolă (deci o exagerare) pentru a sublinia adevărul potrivit căruia neprihănirea exterioară, lipsită de corespondentul ei pe planul unei realităţi interne, nu-i va conferi cuiva intrarea în împărăţia cerurilor.

Singura neprihănire pe care Dumnezeu o acceptă este perfecţiunea pe care le-o atribuie Dumnezeu celor care Îl primesc pe Fiul Său ca Mântuitor (2 Cor. 5:21).

Desigur, acolo unde va exista credinţă adevărată în Cristos, se vor vedea în practică şi roadele neprihănirii descrise de Isus în restul Predicii de pe Munte.
Pagini Crestine,Cristos implineste legea, Pagini Crestine,Cristos implineste legea,Pagini Crestine,Cristos implineste legea,Pagini Crestine,Cristos implineste legea,Pagini Crestine,Cristos implineste legea,Pagini Crestine,Cristos implineste legea,Pagini Crestine,Cristos implineste legea,Pagini Crestine,Cristos implineste legea