Iubiți-vă dușmanii

Iubiti-va dusmanii

Matei 5:43-48

43. Ați auzit că s-a zis: “Să iubești pe aproapele tău, și să uraști pe vrăjmașul tău.”
44. Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântași pe cei ce vă blastămă, faceți bine celor ce vă urăsc, și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc,
45. ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni, și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.
46. Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii?
47. Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel?
48. Voi, fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru, cel ceresc, este desăvârșit.

Comentariu de text

5:43 Exemplul ultim oferit de Domnul nostru pentru neprihănirea mai înaltă care se cere în împărăția Sa, privește modul în care ne tratăm dușmanii – subiect care decurge, în mod natural, din paragraful anterior. Legea îi învățase pe israeliți să-și iubească aproapele (Lev. 19v18). Deși nu li se spunea niciodată explicit să-și urască dușmanii, acesta era duhul care statea la baza unei doctrine de felul acesteia.

Atitudinea aceasta constituia un rezumat al concepției nou-testamentale față de cei care îi persecutau pe copiii lui Dumnezeu (vezi Ps. 139v21, 22). Era o ostilitate permisă și dreaptă, îndreptată împotriva dușmanilor lui Dumnezeu

5:44-47 Dar acum Isus declară că trebuie să ne iubim dușmanii și să ne rugăm pentru cei ce ne prigonesc. Faptul că ni se poruncește să iubim arată că este o chestiune care ține mai degrabă de voință, decât de emoții. Nu este același lucru cu afecțiunea naturală, deoarece nu este în natura lucrurilor să-i iubești pe cei ce te urăsc și-ți fac rău. Este nevoie de un har supranatural, ea putând fi demonstrată doar de cei care posedă viață divină.

Nu vom mai avea parte de nici o răsplată, dacă îi vom iubi doar pe cei ce ne iubesc la rândul lor. Isus a spus că până și vameșii neconvertiți fac acest lucru! Acest gen de iubire nu necesită nici un fel de putere divină. După cum nu e nici o virtute în ai saluta doar pe frați, adică pe rudele și pe prietenii noștri. Și cei nemântuiți sunt în stare de o asemenea iubire, care nu conține nici un element creștin distinctiv. Dacă standardele noastre nu le depășesc pe cele ale lumii, e limpede că niciodată nu vom avea o înrâurire asupra ei.

Isus a spus că urmașii Lui trebuie să întoarcă bine pentru rău, pentru ca să poată fi fii ai Tatălui Său din cer. El nu a spus că aceasta e modalitatea prin care pot deveni ei fii ai lui Dumnezeu, ci, mai degrabă,  cum pot demonstra că sunt copii ai lui Dumnezeu!

Întrucât Dumnezeu e imparțial, și cu cei răi, și cu cei buni (prin faptul că și unii și alții beneficiaza de pe urma binefacerilor soarelui și ale ploii), tot așa și noi trebuie să ne purtăm cu delicatețe și echitate (dreptate, nepărtinire) față de toți.

5:48 Isus încheie acest fragment cu îndemnul: “Voi, fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru este desăvârșit!” Termenul desăvârșit trebuie înțeles în lumina contextului. Nicidecum el nu înseamnă impecabil sau total lipsit de păcat.

Versetele anterioare explică limpede că a fi desăvârșit sau perfect înseamnă a-i iubi pe cei ce ne urăsc, a ne ruga pentru cei ce ne urăsc, a ne ruga pentru cei ce ne persecută și a fi omenoși, atât cu prietenii, cât și cu dușmanii.

Perfecțiunea de aici este acea maturitate spirituală care îl învrednicește pe creștin să-L imite pe Dumnezeu în răspândirea de binecuvântări către toți, fără să țină seama de fața omului.

(citește postarea din Luca asupra acestui subiect)
Pagini Crestine,Iubiti-va dusmanii, Pagini Crestine,Iubiti-va dusmanii, Pagini Crestine,Iubiti-va dusmanii, Pagini Crestine,Iubiti-va dusmanii