Isus îl cheamă pe vameșul Matei

Isus il cheama pe vamesul Matei

Matei 9:9-13

9. De acolo, Isus a mers mai departe şi a văzut pe un om, numit Matei, stând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine.” Omul acela s-a ridiat şi a mers după El.
10. Pe când şedea Isus la masă, în casă, iată, a venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au stat la masă cu El şi cu ucenicii Lui.
11. Fariseii au văzut lucrul acesta şi le-au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?”
12. Isus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.
13. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi,
ci pe cei păcătoşi.”

Comentariu de text

Isus îl cheamă pe vameşul Matei (9:9-13)

9:9 Atmosfera de încordare care se ţese în jurul Mântuitorului este dezamorsată pentru moment de relatarea simplă şi plină de modestie a lui Matei, referitoare la propria sa chemare.

Fiind vameş sau perceptor al impozitului, atât el, cât şi colegii săi erau detestaţi de iudei, din pricina necinstei lor, a impozitelor excesiv de mari pe care le colectau de la oameni şi, nu în ultimul rând, pentru că erau exponenţii intereselor imperiului roman, sub al cărui jug se aflau israeliţii.

Trecând pe lângă punctul de colectare a impozitului, Isus i-a spus lui Matei: „Urmează-Mă“! Matei a răspuns imediat chemării, sculându-se şi urmându-L pe Isus şi părăsind o slujbă prin tradiţie asociată cu înşelătoria, devenind imediat un ucenic al lui Isus.

După cum s-a exprimat cineva:

„Matei a pierdut o slujbă comodă, dar şi-a împlinit destinul. A pierdut un venit apreciabil, dar a dobândit onoare. A pierdut ceea ce oamenii numesc siguranţa zilei de mîine, angajându-se, în schimb, în cea mai mare aventură pe care ar fi putut-o visa vreodată“.

Şi printre numeroasele recompense ale acestui gest crucial din viaţa sa s-a numărat şi aceea că a devenit unul din cei doisprezece ucenici şi i s-a acordat privilegiul de a redacta evanghelia ce-i poartă numele.

9:10 Masa descrisă aici a fost organizată de Matei în onoarea lui Isus (Lu. 5:29). A fost modalitatea sa de a-L mărturisi pe Cristos în public şi de a le face cunoştinţă colegilor săi cu Mântuitorul. Asta înseamnă că, în mod necesar, mesenii erau vameşi şi alte persoane din categoria cunoscută sub denumirea de păcătoşi!

9:11 Pe vremea aceea oamenii aveau obiceiul să mănânce stând întinşi pe perne, cu faţa spre masă. Când L-au văzut fariseii pe Isus că Se însoţeşte cu cei consideraţi drept pleava societăţii, s-au dus la ucenici şi L-au acuzat de „culpabilitate prin asociere“ – căci nici un profet adevărat nu s-ar fi asociat, în opinia lor, cu păcătoşii!

9:12 Isus a auzit ce au spus şi le-a răspuns: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi“. Fariseii se considerau sănătoşi şi n-ar fi recunoscut nici în ruptul capului că ar avea nevoie de Isus. (În realitate, desigur, ei erau foarte grav bolnavi, spiritual, având o acută nevoie de vindecare.)

Prin contrast cu ei, vameşii şi păcătoşii erau mult mai dispuşi săşi recunoască adevărata stare şi să caute harul salvator al lui Cristos! Da, Isus nu s-a sfiit să mănânce cu păcătoşii. Dar şi dacă ar fi mâncat la un loc cu fariseii, I s-ar fi putut aduce aceeaşi acuză – ba chiar în măsură mai mare! Dacă Isus nu ar fi stat la masă cu păcătoşii, într-o lume ca a noastră, ar fi trebuit să mănânce singur toată viaţa.

Dar e important să reţinem că atunci când a mâncat cu păcătoşii, niciodată nu S-a complăcut în faptele lor rele şi nu Şi-a compromis mărturia. Mai degrabă, a profitat de aceste prilejuri pentru a-i chema la adevăr şi sfinţenie.

9:13 Problema fariseilor consta în faptul că, deşi ei urmau ritualurile iudaismului, cu tot dichisul, inimile lor erau reci, împietrite şi lipsite de milă. Şi astfel, Isus i-a trimis să înveţe înţelesul cuvintelor lui Iehova: „Milă voiesc, iar nu jertfă“ (citat din Osea 6:6). Deşi instituise sistemul de jertfe, El nu a voit ca ritualurile să devină un substitut pentru neprihănirea lăuntrică.

Dumnezeu nu este un adept al ritualurilor şi El nu-Şi găseşte plăcerea în ritualuri din care lipseşte evlavia personală – exact ceea ce făcuseră de fapt fariseii. Ei respectau litera legii, dar nu aveau compasiune pentru cei ce aveau nevoie de ajutor spiritual. Ei se asociau doar cu oameni de teapa lor, care se considerau neprihăniţi în ochii lor înşişi.

În contrast, Domnul Isus le-a spus răspicat: „Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi“. El a împlinit cu desăvârşire dorinţa lui Dumnezeu de a vedea îngemănate îndurarea cu jertfa.

Într-un sens, nu există nici un om neprihănit în lume. Prin urmare, El a venit să-i cheme pe toţi oamenii la pocăinţă. Dar ideea care se desprinde de aici este că această chemare a Sa are eficacitate doar în cazul celor care recunosc că sunt păcătoşi.

El nu-i poate vindeca pe cei care sunt mândri, care se socotesc singuri neprihăniţi sau refuză să se pocăiască, cum era cazul fariseilor.
Pagini Crestine,Isus il cheama pe vamesul Matei, Pagini Crestine,Isus il cheama pe vamesul Matei,Pagini Crestine,Isus il cheama pe vamesul Matei,Pagini Crestine,Isus il cheama pe vamesul Matei,