Strategia misionară a apostolilor

Strategia misionară a apostolilor

Ce emoţionant este să vedem cum un grup mic de ucenici, aparent lipsiţi de orice distincţie, trăind într-un colţ uitat de lume, au fost înzestraţi cu viziunea glorioasă a evanghelizării lumii. Ce mult putem învăţa de la ei modul în care şi-au adus ei la îndeplinire această sarcină! Fiecare s-a simţit direct implicat în realizarea ei, dăruindu-i-se cu toată râvna.

O mare parte a evanghelizării a fost realizată de credincioşi locali, în paralel cu îndatoririle lor cotidiene. Ei au dat astfel expresie practică Evangheliei, în activităţile lor obişnuite din sânul comunităţii.

În plus, apostolii şi alţii au călătorit din ţară în ţară, predicând Evanghelia şi sădind biserici. Ei au purces la drum în grupuri de câte doi sau mai mulţi. Uneori câte un tânăr mergea alături de unul mai vârstnic – cum a fost cazul lui Timotei şi Pavel.

Rezumând, vom spune că două au fost metodele principale folosite de ei:

• evanghelizarea personală
• şi evanghelizarea în masă.

În legătură cu aceasta din urmă, este interesant de observat că de cele mai multe ori predicarea se făcea neoficial, în cadrul unor situaţii normale, stând de vorbă cu alţi oameni, în urma unor situaţii sau crize ce se iveau pe plan local.

Aproape toate predicările, aşa cum sunt ele consemnate în Fapte, au avut loc în împrejurări care nu i-au dat posibilitatea predicatorului să-şi pregătească dinainte discursul. Fiecare din situaţiile consemnate s-a ivit pe neaşteptate.

După cum se exprimă E. M. Bounds, propovăduirea lor nu a constat dintr-o predică de o oră, ci din trăirea deplină a predicii prin însăşi viaţa lor.

Apostolii şi asociaţii lor au fost călăuziţi de Duhul Sfânt, dar această călăuzire era adesea confirmată de biserica lor locală. Astfel citim că profeţii şi învăţătorii din Antiohia şi-au pus mâinile peste Barnaba şi Pavel, trimiţându-i apoi în prima călătorie misionară (Fapte 13:2). Din nou citim că Timotei se bucura de încrederea fraţilor de la Listra şi Iconia înainte de a fi fost trimis împreună cu Pavel (Fapte 16:2). Iar Pavel şi Sila au fost încredinţaţi în grija harului lui Dumnezeu de către biserica din Antiohia, înainte de a fi pornit în a doua călătorie misionară (Fapte 15:40).

Cei mai mulţi comentatori susţin că aceste călătorii misionare s-au desfăşurat conform unei strategii geografice. Astfel, ei au mers mai întâi în oraşe mari, sădind acolo biserici, care, la rândul lor, evanghelizau ţinuturile din jurul lor. Dar această explicaţie tinde să simplifice prea mult lucrurile.

Dacă se poate vorbi de o strategie, atunci aceasta a constat în străduinţa de a urma mereu călăuzirea Duhului Sfânt, fie în cazul unui oraş mare, fie al unuia mai mic. Duhul Sfânt l-a condus pe Filip de la trezirea din Samaria la un singur om, aflat pe drumul spre Gaza (8:26-40). Şi tot Duhul Sfânt l-a condus pe Pavel la Bereea (17:10), pe care Cicero a numit-o „o cetate izolată“. Oricât ne-am strădui, nu putem discerne o strategie geografică rigidă la care să fi aderat misionarii în cartea Fapte. Mai degrabă, Îl vedem pe Duhul Sfânt acţionând suveran, în conformitate cu voia Sa.

Bisericile locale au fost înfiinţate oriunde oamenii au răspuns la Evanghelie. Aceste adunări au conferit un caracter permanent şi stabil lucrării misionare. Adunările se guvernau singure, se autofinanţau şi se autopropagau. Apostolii au vizitat de mai multe ori aceste adunări, pentru a-i întări şi îmbărbăta pe credincioşi (Fapte 14:21, 22; 15:41; 20:1, 2) şi pentru a numi presbiteri (Fapte 14:23).

În călătoriile lor misionare, apostolii şi asociaţii lor s-au întreţinut uneori singuri (Fapte 18:3; 20:34), iar alteori au fost întreţinuţi prin intermediul darurilor făcute de biserici sau de persoane individuale (Fil. 4:10, 15-18). Pavel a muncit, nu numai pentru a-şi asigura lui însuşi cele necesare traiului, ci şi celor care-l însoţeau (Fapte 20:34).

Deşi ei au fost încredinţaţi în grija harului lui Dumnezeu de către biserica locală, totuşi ei nu au fost controlaţi de bisericile locale. Ei au fost agenţii liberi ai Domnului, făcând cunoscut sfatul lui Dumnezeu şi nereţinând nici un lucru care a fost de folos (20:20).

La încheierea călătoriei lor misionare, ei s-au întors la biserica lor, prezentând un raport privitor la modul în care a lucrat Domnul prin ei (14:26-28; 18:22, 23). Iată un model demn de urmat pentru toţi misionarii din toate perioadele Bisericii!
Pagini Crestine,Strategia misionară a apostolilor,Pagini Crestine,Strategia misionară a apostolilor,Pagini Crestine,Strategia misionară a apostolilor,Pagini Crestine,Strategia misionară a apostolilor